Cristina Burciu

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Declarația politică pe care o voi prezenta astăzi se intitulează „Președintele urii naționale!”.

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Prin definiția înaltei sale demnități, președintele oricărei țări este președintele tuturor cetățenilor acelei țări, indiferent dacă l-au votat sau nu. Așa ar trebui să fie și în România, dar, după cum arată realitatea, țara noastră face excepție și la acest capitol.

Prin litera și spiritul Constituției, „Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării”; „Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate”. La art. 84, Legea fundamentală spune, negru pe alb, că: „În timpul mandatului,

Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată.”

Cam acestea ar fi atribuțiile și incompatibilitățile Președintelui României; cu alte cuvinte, ceea ce are voie și ceea ce nu are voie să facă Klaus Iohannis. În realitate însă, Domnia Sa nu a dovedit românilor mai deloc în ultimii cinci ani calitățile sale de garant, supraveghetor și mediator, atribute care-i sunt obligatorii, în mod normal, prin Constituție.

Mai grav este faptul că președintele republicii a încălcat flagrant art. 84 al Legii fundamentale, care subliniază că nu poate fi membru al unui partid în timpul mandatului. Astăzi Klaus Iohannis este în timpul mandatului, dar, în același timp, este și membru al unui partid, pe sigla căruia candidează pentru un nou mandat!

În această calitate, cel puțin la limita legii, „garantul unității țării” și-a permis, în mod cu totul și cu totul disprețuitor, să împartă România în două, respectiv în „românii mei” și în „PSD-iști”. În ultimele zile, peste tot unde a vorbit în țară, președintele, trezit din letargie după cinci ani de muțenie aproape deplină, a vorbit, cu o ură viscerală, toxică și intolerabilă pentru demnitatea sa, de „o Românie fără PSD”!!!

Această ură patologică, inexplicabilă și inacceptabilă, este o instigare fără precedent la șovinism