Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·11 aprilie 2017
Declarații politice · adoptat
Eleonora Carmen Hărău
Discurs
Mulțumesc frumos, domnule președinte. Stimați colegi,
S-au făcut și continuă să se facă frecvent ironii pe tema irelevanței utilizării unor date statistice de dată recentă. Am văzut într-o publicație economică de limbă engleză un gentleman având un picior într-o vadră cu foc și unul într-un butoi cu gheață, iar în traducere, sub caricatură, scria: „În medie, gentlemanul se simte excelent.” La noi, în România, ca să revenim în folclorul național, dacă un român mănâncă o pâine e în regulă, iar dacă altul mănâncă două e și mai în regulă. Dar când cel de-al treilea rămâne flămând, fiindcă nu mănâncă nicio pâine, nu-i ține de foame faptul că în statistică, în medie, fiecare român mănâncă câte o pâine.
Noi, politicienii, suntem relaxați și avem apă la moară când vorbim despre date macroeconomice: și când vorbim despre PIB, și când vorbim despre creștere economică. Din păcate, nu și când vorbim despre standardul de viață al românilor.
Căci nimeni nu poate nega faptul că, începând din 2011, PIB-ul României a reînceput să crească în ritmuri tot mai mari. Și ne putem lăuda că în 2016 am avut cea mai mare creștere economică dintre statele membre ale Uniunii Europene. Este fără doar și poate un lucru bun, însă bucuria se poticnește în faptul că această evoluție a economiei n-a avut impact direct în creșterea standardului de viață al populației, în diminuarea acelei mase critice de cetățeni care nu-și asigură propria subzistență de la o lună la alta. Altfel spus, trăim paradoxul unei Românii care este din ce în ce mai bogată, în timp ce românii săraci sunt din ce în ce mai numeroși.
Cel mai dureros lucru este, de departe, atunci când se constată că din bugetul de stat pleacă anual miliarde bune plătind drumuri care nu-s, bunuri și servicii iluzorii, inexistente sau la prețuri mult supradimensionate.
Acesta este principalul motiv pentru care PNL se încăpățânează să propună transparența actelor administrative în toate zonele administrației publice în scop preventiv și evitarea amestecului politic în actul de justiție în scop corectiv și de recuperare a banilor ilegal cheltuiți de către decidenții publici.
În context, cum iadul se știe bine că e pavat cu bune intenții, din buget pleacă anual sume astronomice în scopul declarat al protecției și asistenței sociale. Dacă ne raportăm la eficacitatea utilizării acestor resurse, ne dăm seama, uitându-ne în jurul nostru, că lucrurile nu merg bine deloc.
De exemplu, în anul 2017 avem alocate mai bine de 13 miliarde de lei pentru asistență socială, pentru familii, copii, asistența persoanelor cu invaliditate, pentru programe de incluziune socială. Această sumă se apropie ca pondere de 2% din PIB și s-ar zice că orice persoană aflată în risc de sărăcie în România are în statul român, dat fiind acest procent, un sprijin puternic.
## Stimați colegi,
Auzeam zilele trecute o declarație a doamnei ministru al muncii, când cu voce gravă amenința: „Nu o să mai vedeți ajutoare sociale cu nemiluita, pentru că oamenii trebuie să meargă la muncă.” O declarație de salutat. În orice caz, sper din suflet, în interesul României, ca doamna ministru să creadă ce spune și, mai ales, să poată face ce crede.