Günthner Tiberiu

Mulțumesc frumos, domnule președinte. Stimați colegi,

Vreau să vă spun că domnul senator Orest Onofrei a pus pe tapet o problemă care nu este la ordinea zilei, schimbarea statutului localităților din comună în oraș sau din oraș în municipiu, care este altă problemă decât ceea ce discutăm acum când vorbim despre localități care la ora actuală nu au administrație și se pune problema înființării unor administrații proprii. Aceste localități vor apărea ca niște localități care au o foame de bani, nu au bani, pentru că până acum au fost ținute în tăcere, nu aveau nicio posibilitate de a-și expune problemele de dezvoltare pe care le au. Este vorba despre localități neglijate, pentru că, de regulă, în cadrul comunelor mari, localitățile mai mici, mai îndepărtate nu primeau fonduri pentru alimentări cu apă, case de cultură sau alte investiții, decât reședințele de comună. În momentul în care ele primesc o administrație proprie pornesc la o viață nouă.

Vreau să vă spun că discuțiile care au avut loc în comisie au pornit de la poziția Guvernului care avea alt motiv decât cel expus acum, și anume că aceste localități necesită bani. În realitate este vorba despre cu totul altceva. Este vorba despre redistribuirea banilor de care dispunem cu mai multă atenție către anumite comunități neglijate, deci nu se pune problema că am arunca banii undeva în afara hotarelor și s-ar pierde niște sume. Nu. Este vorba să ne aplecăm cu mai multă atenție asupra unor comunități.

Experiența colegilor, când am discutat în comisie, a fost – sigur că prima poziție a fost că nu sunt bani și nu facem, gândit așa, general, stă în picioare, dar fiecare a început să se gândească la colegiul propriu, ce s-a întâmplat cu localitățile nou-înființate – că toți au primit o viață nouă, într-adevăr, au un management nou în localitățile respective, au început să-și facă alimentări cu apă proprii, canalizări, școli, grădinițe. Într-adevăr, au renăscut.

Pornind de la această idee, în final am ajuns la concluzia că este absolut bine-venit acest lucru, lăsând la o parte problemele care se fac din diferite orgolii sau ambiții, vorbim despre localitățile care, într-adevăr, au fost neglijate și care capătă un nou management, o nouă viață prin aceste decizii. Sigur, de multe ori se argumentează că multe țări din Occident, de exemplu Danemarca, și-au comasat autoritățile în 2006. Să nu uităm că, până în anul respectiv, aceste localități aveau o administrație proprie care a făcut drumuri, alimentări cu apă, școli, piscine, dar, la ora actuală, într-adevăr, nu mai au nevoie de administrație proprie. Este posibilă această comasare și sunt într-o altă etapă de dezvoltare a localităților.

Cred că noi, în situația în care este România, suntem în faza în care fiecare localitate ar avea nevoie de un management propriu ca să poată accesa fonduri pentru dezvoltare.

Cam acestea au fost argumentele pentru care noi susținem aceste inițiative legislative. Vă mulțumesc.