Mihail Hărdău

Mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege vizează câteva articole din Legea educației naționale nr. 1/2011, și anume la art. 19 am introdus un nou alineat, în care, pentru școlile cu profil vocațional și confesional, pentru unitățile școlare, numărul minim de elevi să fie de 200. Acest lucru facilitează menținerea statutului și funcționalitatea acestor unități școlare. Este foarte greu ca, la nivelul unor regiuni sau județe, să se realizeze acel minim de 300 de elevi și s-ar realiza amestecarea profilurilor confesionale, vocaționale cu alte profiluri și o diluare în substanță a activității acestor unități școlare.

De asemenea, aș vrea să vă mai spun că – ceea ce creează interes destul de mare și discuții foarte multe pe această temă – la alin. (1) art. 289 am următoarea modificare, care este realizată împreună cu comisia, este amendată: „Personalul didactic și de cercetare se pensionează la sfârșitul anului universitar în care a împlinit vârsta de 65 de ani.”

Aș vrea să mă explic. Știți că în învățământul superior optimizarea activităților didactice se face în favoarea studentului. Programul didactic urmărește optimizarea activităților cu studenții, nu optimizarea activității sau repartiției orelor cadrului didactic.

Din acest motiv, în cadrul universităților posturile sunt asimetrice. Sunt profesori care au toată norma în semestrul întâi, respectiv toată norma în semestrul al doilea. Asta ar fi o primă chestiune. Este nefiresc ca un profesor care nu desfășoară activitate absolut deloc în semestrul întâi să fie – cum s-a întâmplat și în acest an – pensionat, iar activitatea respectivă a fost dublu plătită, cadrul didactic a încasat, să zicem, sume necuvenite. Mai mult, este și o problemă de pedagogie, care nu este de neglijat.

O altă chestiune care, de asemenea, a creat multe discuții, dar la nivelul comisiei noastre s-a ajuns la un acord, la art. 289 alin. (2): „Senatul universitar poate aproba, anual, continuarea activității didactice și de cercetare, în calitate de titular în învățământ și în cercetare, după împlinirea vârstei de pensionare, pentru o perioadă de cel mult 5 ani, pentru un număr de maximum 2% din numărul posturilor didactice, respectiv al posturilor de cercetare, pe baza unei metodologii stabilite prin carta universitară.”

La ora aceasta, nu există în sistem o prevedere legislativă prin care personalul didactic de performanță să poată fi menținut în activitate.

Ceea ce s-a întâmplat acum, la această etapă, se spune prin lege că: „cadrul didactic pensionat poate să desfășoare activitate în regim contractual de plata cu ora”.

Dacă mergeți acum în universități, stimați colegi, veți constata conferențiari și șefi de lucrări care fac trei, patru norme, deși legea spune că pot să facă numai o singură normă. Nu pot să-și plătească această activitate și recurg la diferite subterfugii, care nu sunt legale, cu persoane fictive care pot să-și realizeze decontarea activităților didactice, pentru că profesorii pensionari nu s-au înscris în activități de plata cu ora, așa cum prevede legislația în vigoare. A fost o chestiune ideală, dar nu funcționa.