Viorel Arion

## Mulțumesc.

La alegerile din 1932, Roosevelt a candidat împotriva republicanului Hoover pentru președinția SUA, campania sa electorală având ca temă „Omul uitat la baza piramidei sociale”. În discursurile sale, se angaja să găsească o cale de ieșire din criza economică, care atinsese apogeul. Măsurile preconizate au fost cuprinse într-un program coerent, intitulat New Deal, care propunea creșterea rolului statului în economie, dar și o dezvoltare a democrației americane, prin participarea la viața publică a cetățenilor de condiție modestă. Programul său economic și social i-au adus victoria categorică în 1932 și realegerea sa ca șef al Executivului american în 1936 și 1940.

Se pune întrebarea: A pus programul New Deal capăt Marii Crize din anii ’30? Trebuie să spunem că la această întrebare răspunsurile sunt contradictorii, unii sunt de părere că a fost un program bun, alții susțin că, din contră, măsurile au întârziat ieșirea din criză a Statelor Unite. Un susținător al măsurilor lui Roosvelt este însuși președintele de acum, Barak Obama.

Cum a ajuns America în situația de criză din 1929?

Către toamna lui 1929, prețurile acțiunilor în SUA au atins cote care nu puteau fi justificate printr-o anticipare rezonabilă a câștigurilor viitoare. Drept rezultat, când mai multe evenimente minore au dus la declinul treptat al prețurilor, în octombrie 1929, investitorii și-au pierdut încrederea, iar balonul de săpun al bursei de valori s-a spart. Panica vânzărilor s-a declanșat în Joia Neagră, 24 octombrie 1929. Multe acțiuni fuseseră cumpărate cu acoperire, adică folosind împrumuturi garantate doar cu o mică fracțiune din valoarea acțiunilor. În consecință, scăderea i-a forțat pe unii investitori să-și lichideze pachetele de acțiuni, accentuând astfel căderea prețurilor. Între valoarea lor de vârf în septembrie și valoarea minimală în noiembrie, prețurile acțiunilor în SUA (măsurate prin indicatorul Cowles) au scăzut cu 33%. Deoarece declinul a fost atât de dramatic, acest eveniment a rămas cunoscut ca Marele Crah din 1929.

Optimismul în ceea ce privește evoluția economiei în anii 1920–1929 era atât de mare încât, la alegerea sa în 1928, președintele Hoover a declarat că „America se află astăzi mai aproape de triumful bogăției asupra sărăciei decât a fost în toată istoria sa.”

Nu cumva declarația superoptimistă a președintelui seamănă foarte bine cu declarațiile unor oameni politici de pe la noi? Aflat în 2004 într-o vizită în Gorj, fostul premier Adrian Năstase anunța cum duduie economia României. Termenul pare să-l fi inspirat și pe succesorul său, Călin PopescuTăriceanu, care a declarat: „Economia românească – știți cum se spune pe românește – duduie.” (Evenimentul Zilei, luni, 30 mai 2005).

„Deși suntem într-o perioadă de campanie electorală, economia duduie”, spunea în 2004 premierul de la acea vreme, Adrian Năstase. Și cifrele păreau de partea lui: creștere economică-record, de peste 9%, investiții străine mai mari cu peste 7%, dinamica exporturilor pentru prima dată superioară celei a importurilor. Patru ani mai târziu, a sosit momentul de glorie al ministrului finanțelor, Varujan Vosganian, care a anunțat, nici mai mult, nici mai puțin, că, în 2020, România va deveni un hit care va intra în Top 10 al Uniunii Europene. (Financiarul, august 2008)