Toni Greblă

Domnule președinte, Stimați colegi,

Un acord de maximă importanță pentru prezentul și viitorul României a fost tratat de reprezentantul Guvernului cu nepermisă lejeritate.

Eu am studiat cu atenție scrisoarea de intenție din septembrie 2009, iar în această scrisoare de intenție Guvernul recunoaște faptul că nu a reușit să respecte întru totul angajamentele asumate prin Acordul _stand-by_ și solicită o derogare de la termenele stabilite acolo, în special o derogare de la criteriul de performanță de la sfârșitul lunii iunie, referitor la arieratele bugetului general consolidat. Apoi, documentul tehnic ne face vorbire de faptul că România, prin măsurile pe care le-a întreprins și le va întreprinde Guvernul Boc, va fi capabilă să respecte înțelegerile stabilite prin Acordul _stand-by_ . Deci nici pomeneală de faptul că urmează să fie împărțiți banii între bugetul statului și Banca Națională a României.

Din acest punct de vedere, aș ruga o clarificare suplimentară, în special în ceea ce privește modul în care

Această ordonanță, cele 7 articole, are implicații mult mai multe decât un buget anual. Dacă-mi permiteți, în calitate de economist, aș cuantifica echivalentul a șase bugete anuale.

De ce fac această afirmație? Din cauza faptului că ultima tranșă de rambursare către Fondul Monetar Internațional va avea loc pe data de 15 martie 2016. Pe de altă parte, luna trecută, prin consum de energie și timp, mass-media era atenționată asupra bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale pe 2010. Fals. Această ordonanță are implicații atât în politica bugetară, în politica fiscală, în politica socială, cât și în cea monetară.

În ceea ce privește Acordul cu Fondul Monetar Internațional, cele 7 articole, trebuie să vedem ce cuprind cele două scrisori de intenție: prima scrisoare, din 24 aprilie 2009, cum reprezentantul Guvernului a specificat, dar și cea din 8 septembrie 2009. Este foarte clar, beneficiarii acestei ordonanțe sunt Banca Națională a României, care va primi circa 9,8 miliarde drepturi speciale de tragere, și Ministerul Finanțelor Publice, cu circa 1,5 miliarde drepturi speciale de tragere.

Cel mai important pentru noi este ce prevăd cele două scrisori. De ce? Fiindcă prin cele două scrisori, practic, administratorul României nu mai este Guvernul Boc, ci Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană. De ce? Fiindcă întreaga politică fiscală, bugetară, socială și bancară trebuie să aibă OK-ul atât al Fondului Monetar Internațional, cât și al Comisiei Europene.

Dacă ne uităm în presa de anul trecut, când Guvernul Boc, prin ministrul de finanțe de atunci, domnul Pogea, spunea că am ieșit din criză și s-a găsit soluția de rezolvare a crizei sociale, remarcăm că în prima frază a scrisorii de intenție se spune, citez: „România se confruntă cu o recesiune economică severă”.

Întrebarea firească este: când suntem corecți sau când cunoaștem adevărata realitate a acestei țări? Când solicităm acești bani, recunoscând că România se află într-o recesiune economică severă – și aceasta este prima frază a scrisorii de intenție –, sau când, în mass-media centrală, spunem că totul este OK?