Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·12 mai 2015
other
Ana Birchall
Discurs
Mulțumesc mult, doamnă președinte. „9 mai – o dată cu triplă semnificație”
Am sărbătorit zilele acestea 9 mai, o dată cu o însemnătate istorică deosebită pentru Europa și pentru România. 9 mai este data la care aniversăm Ziua Europei, data la care a luat sfârșit cel de Al Doilea Război Mondial și, nu în ultimul rând, data la care România a obținut independența. Așadar, toate cele trei evenimente sunt definitorii atât din perspectiva evoluțiilor europene, cât și în ceea ce privește dezvoltarea României moderne.
Stimate colege,
Stimați colegi,
Aș vrea să încep declarația mea de astăzi cu evenimentul care probabil că are cea mai mare rezonanță pentru noi, ca români – proclamarea independenței României, la 9 mai 1877, față de Imperiul Otoman, declarație citită de marele om de stat Mihail Kogălniceanu. Independența obținută de Principatele Române a reprezentat piatra de temelie pentru modernizarea și dezvoltarea ulterioară a României. Astfel, țara noastră a cunoscut una dintre cele mai prospere perioade din istorie din punct de vedere politic, economic și social. Mai mult, independența din 1877 a creat fundamentul pentru realizarea Marii Uniri din 1918, înlesnind astfel tranziția către România modernă, pe care o cunoaștem astăzi.
Tot la 9 mai, Europa și lumea întreagă sărbătoresc finalul celui de Al Doilea Război Mondial, dată la care a fost consemnată în mod oficial capitularea Germaniei. Deloc întâmplător, 9 mai este cunoscută și ca Ziua Victoriei, după aproape 6 ani de război devastator, în urma căruia au murit aproximativ 72 de milioane de oameni, incluzând aici atât forțele armate, civilii, populația decimată de foamete și boli, cât și nefericitele victime ale Holocaustului.
Cea mai cruntă conflagrație din istoria omenirii ne obligă să nu uităm niciodată cât de mult rău pot face oamenii semenilor lor. Rănile din urma celui de Al Doilea Război Mondial poate că s-au vindecat, însă cicatricile au rămas și vor fi pentru totdeauna o mărturie a ororilor pe care omenirea le-a îndurat între 1939 și 1945.
Nu în ultimul rând, 9 mai 1950 este și ziua în care a fost semnat certificatul de naștere a Uniunii Europene, prin declarația rostită de ministrul de externe francez Robert Schuman. Textul prevedea crearea unei Comunități a cărbunelui și oțelului, ai cărei membri urmau să-și gestioneze împreună aceste două resurse. Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), înființată de Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Belgia și Luxemburg, a fost prima dintr-o serie de instituții europene supranaționale care au stat la baza Uniunii Europene de astăzi.
De altfel, prevederile din cadrul „Declarației Schuman” sunt la fel de actuale și în ziua de astăzi, dovedind viziunea politicienilor de la acea vreme. Între altele, declarația ministrului francez cuprindea o serie de angajamente ce pot fi surse de inspirație pentru clasa politică de astăzi. „Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporționale cu pericolele care o amenință” sau „Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze, în primul rând, o solidaritate _de facto_ ” sunt doar două exemple care reflectă modul în care și-au imaginat înaintașii noștri construcția unei Europe unite, Uniunea Europeană din zilele noastre.