Adrian Țuțuianu

Mulțumesc mult, doamna președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Academia Română, la ceas aniversar”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Este o onoare să mă adresez dumneavoastră astăzi, marcând un secol și jumătate de când, în plin efort de regenerare a României moderne, ia naștere cel mai important for de consacrare intelectuală, de cercetare științifică și de creație culturală din România – Academia Română, instituție de elită, ce a confirmat prin prodigioasa activitate celebrele cuvinte ale marelui Voltaire: „La ce pot sluji academiile? Să întrețină focul pe care l-au aprins marile genii.”

Într-adevăr, ideea înființării unei societăți academice a fost susținută de cărturari de seamă ai vremii respective, printre care Ion Heliade-Rădulescu, Ioan Maiorescu, Iordache Golescu, Timotei Cipariu, Gheorghe Asachi sau George Barițiu. Vastul program de reforme ce a urmat actului unirii Principatelor Române a creat un mediu prielnic pentru înființarea unei academii, astfel că, având deja o bază materială datorată lui Alexandru Ioan Cuza și lui Evanghelie Zappa, prin Decretul nr. 582 din 1, respectiv 13 aprilie 1866 al Locotenenței Domnești, la propunerea lui C.A. Rosetti, a luat ființă la București Societatea Literară Română, a cărei principală menire era de a alcătui Dicționarul și Glosarul Limbii Române, respectiv „acele două colonade ale templului său literariu”, precum și de a stabili normele ortografice ale limbii.

Situația internațională nefavorabilă și cumplita epidemie de holeră ce cuprinsese țara au amânat inaugurarea Societății Literare Române pentru anul următor, când la 1/13 august 1867, la București, în casele banului Constantin Ghica, de lângă Grădina Cișmigiu, s-a desfășurat cea dintâi ședință a Societății Literare Române.

Primul statut al Societății a apărut în același an. A schimbat numele acesteia în Societatea Academică Română, ce avea scopul „de a lucra la înaintarea literelor și a științelor între români”. Prin decretul domnesc din anul 1879, Societatea primește denumirea de Academia Română. Este important de menționat și faptul că, la un an după fondarea Societății Academice Române, a fost înființată Biblioteca Academiei – 6 august 1867 –, care avea misiunea de a aduna și conserva în colecțiile sale fondul național de manuscrise și tipărituri, ilustrând istoria și cultura românească, precum și istoria universală.

## Stimați colegi,

Academia Română funcționează și acum, ca și în anii de pionierat ai existenței sale, pe trei coordonate: for de consacrare și de recunoaștere a meritelor deosebite ale oamenilor de știință, de cultură și de litere din țară, cel mai important pilon al cercetării fundamentale din România și participant activ în viața societății românești.

Este incontestabilă și imposibil de cuprins în cuvinte importanța fondării, acum 150 de ani, a Societății Academice Române. Cine se încumetă la o evaluare de acest tip va trebui să aibă în vedere că a contribuit, prin noblețea ideilor, prin forța științei și prin fermitatea principiilor, la constituirea statului român modern, promovând perfecționarea continuă, calitatea profesională, probitatea morală și meritocrația, cu toate că, inevitabil, traseul existenței i-a fost marcat și de perioade nefavorabile.