Marius-Adrian Isac

443 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

Mulțumesc mult, doamnă președinte.

„Turismul durabil în zonele subdezvoltate – o resursă strategică ignorată”

Stimați colegi*,

Într-o Românie care se confruntă cu depopulare rurală, inegalitate regională și pierderea identității naționale, turismul durabil rămâne una dintre puținele resurse folosite. Deși avem regiuni spectaculoase – de la Apuseni la Munții Cernei, de la sate izolate, în Maramureș, la zone cu biodiversitate unică, precum cele din Caraș-Severin –, acestea nu generează valoare economică nici pentru stat, nici pentru comunitățile care le găzduiesc.

De ani de zile vorbim despre turism ca despre o șansă de dezvoltare, dar am tratat acest domeniu ca pe un sector secundar.* Nu am avut curajul să transformăm turismul durabil într-o politică de stat, iar rezultatul este vizibil: avem regiuni cu un potențial extraordinar, precum Țara Hațegului, Ținutul Pădurenilor sau satele din Banatul de munte, care rămân izolate, îmbătrânite și fără alternative economice.

De ce? Pentru că România încă tratează turismul ca pe o anexă, nu ca pe o politică publică esențială.

În contextul ședinței

*

Mai mult, ignorăm forma de turism cu cel mai mare potențial de transformare sustenabilă, și anume turismul durabil, adică acela care protejează mediul, generează venituri, încurajează tinerii să rămână și să conserve patrimoniul.

Turismul durabil nu este un concept teoretic, ci o soluție practică pentru revitalizarea acestor zone. Nu malluri, nu resorturi de beton, ci trasee ecoturistice marcate, centre de vizitare, pensiuni de familie și ateliere meșteșugărești.*

Stimați colegi,

Avem datoria de a transforma aceste zone în centre de dezvoltare durabilă, nu în muzee ale sărăciei. Iar pentru aceasta trebuie făcute niște lucruri, și anume:

– integrarea turismului durabil, ca axă distinctă în strategiile de dezvoltare;

– sau crearea unui program național dedicat ecoturismului și turismului rural, cu finanțare accesibilă și criterii clare de sustenabilitate;

– sau regândirea modului în care promovăm România, nu doar prin sloganuri generale, ci prin destinații turistice durabile, cu identitate clară, povești autentice și impact real în comunitate.

Avem datoria de a transforma aceste teritorii din spații abandonate în nuclee de dezvoltare durabilă.*

Aceste măsuri sunt necesare, pentru că, altfel, în 10 ani sau mai mult, vom privi în urmă și vom vedea nu doar sate goale, ci și o oportunitate strategică pierdută cu bună știință.

Avem obligația să lăsăm în urmă modele de dezvoltare care au eșuat și să ne concentrăm pe cele care pot oferi un viitor sustenabil pentru comunități, o alternativă viabilă la depopulare și o șansă reală pentru România rurală și montană.

În concluzie, vă spun doar atât, avem în fața noastră o alegere clară: putem continua să ignorăm aceste comunități sau putem face din turismul durabil nu doar un obiectiv politic, ci un angajament moral pentru viitorul acestei țări. Vă mulțumesc.