Tudor Barbu

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință. Încep prin a spune că-i invidiez pe colegii senatori de Bihor pentru minunata asistență pe care o au astăzi în sală.

Vin, ca senator, dintr-un județ – mă refer la județul Gorj – care își regăsește în spusele doamnei senator Popa foarte multe din problemele pe care le are, pentru că acolo, nu doar la Turceni sau la Rovinari, dar acolo, în inima Olteniei, se produce sau s-ar putea produce atât de mult curent electric, care să plece la export, încât România ar avea beneficii inestimabile.

Și nu este decât unul dintre multele exemple și mi-aș dori ca tinerii din Bihor să audă, cu subiect și predicat, ce se vorbește aici, pentru că este vorba de viitorul lor și al copiilor lor.

Faptul că Europa a înțeles „democrația” de după 1989 din România – și am pus ghilimelele de rigoare la cuvântul „democrație” – perfect este relevat și de faptul că, după ce privatizările au operat în sistemul energetic românesc din plin, acum România este, oarecum, scoasă – limbajul meu nu este tocmai academic –, scoasă de la masa aceea unde se vorbește de piața energetică europeană.

România nu are capacități, tehnic vorbind, nu are fire, nu are sârme – asta, în exprimarea cea mai empirică – suficiente, pentru că vecinii noștri, membri, de așijderea, ai Uniunii Europene, nu ne-au permis în decursul vremii. Și asta pentru că, succesiv, guvernările României nu au fost în stare să gestioneze această problemă.

Și v-o spun în cunoștință de cauză și mă fac portavocea, repet, a energeticienilor din Gorj, care, odată soluționată această problemă de export curent electric și de interconectare a României cu Europa, din care se spune că facem parte, ar avea o pită mai albă și mai bună pe masa copiilor.

Mulțumesc.