Tudor Barbu

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință.

Și eu ca și colegii mei vă urăm succes în noua postură pe care o aveți.

Domnule Ilieșiu, respectul pe care vi-l port îl știți, și nu de ieri, de azi. Mă disociez de dumneavoastră atunci când spuneți că toți au intrat în Partidul Comunist constrânși. Nu este nici pe departe adevărat. Sunt oameni care și-au dus viața în acea perioadă de 50 de ani, care au tânjit să ajungă acolo unde valoarea lor le permitea să ajungă și n-au ajuns, pentru că n-au acceptat să fie membri ai Partidului Comunist. Și credeți-mă că știu până la nivel de virgulă și de silabă ce spun.

Am ascultat și am rămas surprins – poate incultura sau nepriceperea mea, sau lipsa de capacitate de a înțelege – că nu este vorba de o condamnare a comunismului, ci de una a totalitarismului.

Este ca și cum ne-am duce în berăria din München unde s-a născut o doctrină care a dus la Auschwitz, Majdanek, Birkenau, Dachau. E adevărat, era o doctrină politică, dar a dus la gazare și incinerare. E ca și cum am spune: da, condamnăm gazarea și incinerarea, dar nu condamnăm doctrina născută în berărie în anii ’30. Este o aberație. Germania a avut puterea să condamne și doctrina, și totalitarismul pe care aceasta l-a generat.

Și apoi vin și spun: și eu votez această lege, așa cum am făcut-o și în comisie, domnule Ilieșiu. De ce? Pentru că principiul este sănătos, curat și corect, indiferent de perioada istorică extrem, extrem de îndelungată în care, iată, Parlamentul discută, după 26 de ani, mâine-poimâine. Asta era discuție care trebuia făcută imediat după ce Constituanta și-a încheiat lucrările, în decembrie ’91, și a devenit Parlament. Atunci era momentul istoric ca oameni ca dumneavoastră și alții ca dumneavoastră, care au răposat între timp... Am avut o discuție pe tema asta cu – Dumnezeu să-l odihnească – președintele PNȚCD, Diaconescu, la Domnia Sa acasă. Atunci era momentul să vorbim despre cei care comunicau prin pereții pușcăriilor, prin Morse, nu acum.

Dar..., dar ca să discutăm acum, într-un Parlament în care sunt foarte mulți membri ai partidului care a generat acea nemernicie a istoriei numită totalitarism, cu victimele și tragediile pe care le-a generat...

Repet, colegii noștri n-au nicio vină. Mulți dintre ei nu ar fi ajuns profesori, medici, avocați, n-ar fi făcut nimic în perioada comunistă dacă nu ar fi fost membri ai Partidului Comunist, pentru că acolo se încheia cariera lor, așa cum unii au preferat să renunțe la cariera lor și să nu semneze carnetul roșu al PCR-ului. Sunt foarte mulți și dumneavoastră știți asta mai bine ca mine.

Repet, nu vreau să fim nici naivi, dar nici ipocriți pe o temă atât de sensibilă. Cu amendamentul pe care îl repet – și cu asta termin –, că eu voi susține proiectul doar pentru că el, ca principiu, e curat, corect și normal.