Tudor Barbu

## Mulțumesc mult, domnule președinte.

Este admirabil modul în care, cu multă sinceritate și probitate morală, domnul Ilie Sârbu invocă o instituție fundamentală a statului de drept, numită Curtea Constituțională. Repet: Curtea Constituțională. De ce am repetat? Pentru că, în propunerea pe care o face puterea prin vocea domnului președinte Tăriceanu, adică să votăm această hotărâre, taman Constituția României nu numai că este eludată a doua oară, este ca și cum nu ar fi.

Aici se spune că temeiul care stă la baza acestui demers sunt: o lege organică și un regulament al unei Camere a Parlamentului. E adevărat, ambele au fost schimbate ca fiind neconstituționale prin votul înțelept și majoritar al senatorilor. Dar, ca să nu invoci un lucru care, la data de 25 martie, era valabil, Constituția României, care azi e valabil, Constituția României, art. 76 coroborat cu art. 72, mie mi se pare că, prin intermediul presei, este manipulat un popor întreg. De ce? Pentru că ni se cere să votăm o hotărâre din care este scoasă prevederea ce stă la baza, la temelia oricărei legi și a oricărui regulament, adică – virgulă – Constituția Republicii România.

Îi cer, cu mult respect, domnului președinte să ceară prin vot plenului ca, în această hotărâre – după aceea vom discuta și liberalii cum votăm sau nu –, să introducă la acel paragraf care se referă la temeiul juridic și cele două articole pe care le-am invocat în numele marelui Partid Național Liberal: art. 72, care spune că putem – și noi, și colegii deputați – fi reținuți sau puși în stare de arest cu acordul Camerei din care facem parte, primul articol, domnule Tăriceanu, și, al doilea, art. 76 alin. (2), care spune că acest lucru se poate încuviința cu majoritatea senatorilor – _slash_ –/deputaților prezenți la acea ședință.

Dacă aceste două lucruri sunt introduse în hotărârea dumneavoastră, Partidul Național Liberal va avea un punct de vedere pe care îl va comenta ulterior.

Vă mulțumesc.