Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate colege, stimați colegi,

Cred că ar fi fost tare bine ca inițiatorul acestei propuneri legislative să fi fost astăzi la această dezbatere. Ar fi fost util, cred, inclusiv Domniei Sale.

Este adevărat – și s-a făcut referire și în luarea de cuvânt a reprezentantului Guvernului și, cred, din partea președintelui Comisiei pentru cultură – că a existat o propunere legislativă pe care am inițiat-o, care, aparent, avea un obiect de reglementare similar – numai parțial, în realitate – și care urmărea declararea zilei de 4 iunie ca Zi a Tratatului de la Trianon.

Acea inițiativă legislativă, care a beneficiat – și mulțumesc chiar și acum colegilor senatori și deputați din majoritatea grupurilor parlamentare –, a beneficiat de susținere, prin semnătură, a fost motivată, în esență, de două rațiuni. Prima rațiune, care pleca și de la o constatare din viața reală, faptul că nu doar avem datoria – și noi, și, în general, națiunile civilizate – de a ști să marcăm și să punem în valoare simbolistica națională, momentele importante ale istoriei, fără să dorim să ofensăm alte opinii, alte sensibilități, ci și să marcăm etapele importante în istoria națională, această simbolistică, în special pentru cei tineri care, trebuie

s-o spunem, au, din păcate, mult mai puțină apetență pentru istoria țării, pentru momentele importante ale istoriei naționale.

Aceasta a fost prima rațiune, ținând cont inclusiv de discuțiile pe care le-am avut cu tinerii, tineri elevi și chiar studenți, care nu prea știau ce s-a întâmplat la acel 4 iunie 1920, la momentul în care, prin sistemul tratatelor de la Versailles, după Primul Război Mondial, la acel 4 iunie 1920, prin tratatul încheiat de puterile învingătoare în Primul Război Mondial cu Ungaria, între altele, au fost fixate frontierele noului stat România, inclusiv Transilvania.

Cea de-a doua rațiune pleca, de asemenea, de la o realitate – de această dată, internațională –, în sensul în care nu doar ca ministru de externe, ci și anterior, ca om care a lucrat în politica externă a României în diferite funcții, constatasem o atitudine consecventă, foarte fermă, uneori agresivă a Ungariei, în special sub guvernele FIDESZ, conduse de domnul Victor Orban, în promovarea propriei teorii, propriei interpretări cu privire la simbolistica zilei de 4 iunie 1920. Și această atitudine, în relațiile internaționale, în relațiile cu foarte mulți parteneri europeni și transatlantici cu privire la semnificația pe care Ungaria o dă zilei de 4 iunie, s-a materializat nu doar în anumite, să spunem, vulnerabilități și pierderi pe care statul român le-a înregistrat în dialogul cu parteneri internaționali pe teme importante, în condițiile în care statul român, în acești ani, a fost îndeajuns de discret, din păcate, pe această temă, dar această atitudine s-a materializat și în adoptarea, în exact 4 iunie 2010, a două legi pe care Parlamentul din Ungaria le-a adoptat cu o largă majoritate, una dintre ele vizând simbolistica Trianon, în înțelegerea pe care Ungaria și în special guvernele de dreapta o acordă, respectiv comemorarea unei zile triste pentru națiunea ungară, acea zi de 4 iunie 1920.