Valentin Gigel Calcan

Mulțumesc mult, domnule președinte. Stimați colegi,

Am ascultat, în două intervenții anterioare, se spunea că se vor referi la fondul problemei... Eu am crezut că dezbatem Legea turismului și fondul problemei se referă la turism, numai că în cele două intervenții nu am aflat nimic despre turism. Am aflat, eventual, că noi, senatorii, suntem mirați de câte amendamente au fost sau am aflat faptul că domnul secretar de stat vine și se opune plenului Senatului și alte lucruri care nu au nicio legătură cu turismul și cu fondul Legii turismului. Este adevărat că în turism putem să vorbim și de agroturism, dar asta este altceva.

Eu, în intervenția mea, am remarcat doar că raportul cuprinde foarte multe amendamente, ceea ce m-ar fi dus cu gândul că, poate, inițiatorii acelor amendamente puteau să facă o inițiativă legislativă, și nu mai așteptau să vină Guvernul, astfel încât să-l amendeze atât de drastic, cum spunea un antevorbitor.

Dar, până la urmă, nu este nimic rău că se întâmplă așa ceva. Până la urmă, pe fond, stimați colegi, ca să se înțeleagă, amendamentele nu sunt multe. E vorba doar de principiul cine, până la urmă, controlează actul de turism și cine emite, pentru că, dacă stabilim aceste lucruri și, în cazul Guvernului, este vorba de administrația centrală, iar în cazul raportului, de fapt, al colegilor noștri care au venit cu amendamente, este cazul administrației publice locale, atunci ne-am lămurit.

Încă o dată, temerea mea se referă la puterea tuturor administrațiilor publice locale de a efectua aceste măsuri, pentru că, în opinia mea, nu putem să comparăm puterea tuturor administrațiilor publice locale și, dacă găsim o cale de mijloc, eu v-aș fi propus-o pe cea a consiliilor județene. Iar referitor la taxare, pentru că spunea colegul meu mai devreme, comparând Constanța cu Buzăul, putem să comparăm și gradul de ocupare. Aș prefera 1%, cu un grad de ocupare ca la Mamaia, decât 5%, cu un grad de ocupare ca la Buzău.

Mulțumesc.