Adrian Țuțuianu

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am rugămintea la dumneavoastră să fim atenți cu privire la această propunere legislativă, pentru că este una nu doar cu încărcătură politică, ci și cu serioase aspecte care privesc drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Am să încep, mai întâi, întrebând reprezentantul Guvernului dacă cumva a primit alt mandat de la Guvern, pentru că în punctul de vedere comunicat în scris Parlamentului, nu are rost să intru în toate detaliile, se spune așa: „Având în vedere obiectul de reglementare al acestei propuneri legislative, considerăm că Parlamentul este singurul în măsură să se pronunțe asupra adoptării acesteia.” Deci în niciun caz Guvernul nu a spus, cel puțin prin acest document, că susține această propunere legislativă. În al doilea rând, să ne lămurim puțin despre ce este vorba. Este vorba despre o propunere legislativă aparținând celor doi deputați din PDL, domnul Valerian Vreme și Adrian Bădulescu, domnul Valerian Vreme fiind și ministrul comunicațiilor, prin care se reia, practic, textul Legii nr. 298/2008, prin care se instituie furnizorilor de servicii și rețele publice de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele publice de comunicații obligația de a stoca pe o perioadă de 6 luni datele de trafic și localizare a persoanelor fizice și juridice. Acestea reprezintă, potrivit art. 3 din lege, datele necesare pentru urmărirea și identificarea sursei, destinației, datei, orei și duratei unei comunicări, tipului de comunicare, echipamentului de comunicație sau a dispozitivelor folosite de utilizator, a locației echipamentului de comunicații mobile.

De asemenea, art. 1 alin. (2) include în categoria datelor de trafic și localizare a persoanelor fizice și juridice datele conexe necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului înregistrat, fără a defini ce înseamnă aceste „date conexe”.

Cam acesta este obiectul de reglementare.

Acum, cu privire la evoluția legislativă în materie, vreau să vă sesizez că această Lege nr. 298/2008 a fost atacată la Curtea Constituțională, care, prin Decizia nr. 1.258 din 8 octombrie 2009, a declarat legea neconstituțională în integralitatea ei.

Ce au făcut cei doi colegi ai noștri? Au reintrodus în dezbaterea parlamentară același proiect de lege, cu aceleași date și cu aceeași formă, iar eu cred că acest lucru ne arată două chestiuni.

În primul rând, acest Guvern nu a fost în stare, din anul 2009 până astăzi, doi ani de zile, să elaboreze un act normativ care să țină seama, pe de o parte, de directiva europeană în materie, iar, pe de altă parte, de ceea ce a reținut Curtea Constituțională în motivarea Deciziei nr. 1.258/2009.

În al doilea rând, se vine de către inițiatori cu ideea că această reglementare este absolut necesară și trebuie rezolvată problema de urgență, pentru că România ar putea face obiectul unei acțiuni de infringement. Sigur că se pune întrebarea de ce Guvernul, doi ani de zile, nu a fost în stare să vină să rezolve această problemă, respectând și normele dreptului național, dar și pe cele ale dreptului comunitar. De ce se apelează astăzi la această manieră de legiferare de către chiar ministrul comunicațiilor, care era responsabilul pe domeniu și era obligat să vină cu o reglementare care să respecte cele două cerințe?