Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·4 iunie 2013
Dezbatere proiect de lege · respins
Gabriela Crețu
Discurs
Da.
Suntem, ca de obicei, originali.
O lege, stimați colegi, poate fi respinsă din diverse motive. Poate să nu fie oportună la un moment dat, se poate ca resursele financiare să lipsească, pot fi cauze procedurale, pot fi cauze legate de redactarea proiectului însuși, de faptul că intenția a fost, poate, mai puțin serioasă și mai mult populistă. Cu toate acestea, tema nu trebuie trecută în derizoriu doar pentru că proiectul ca atare merită respins. Și am să atrag aici atenția asupra unor lucruri, pentru că în raport eu am văzut niște teme care cred că vin de la Cotroceni – le-am întâlnit acum vreo doi ani, în mai – sau de la fostul Guvern, nu de la actualul Guvern, și cred că trebuie, ca Parlament, să fim atenți la ele.
În primul rând, Tratatul Uniunii Europene prevede, la art. 3 alin. (3), că Uniunea Europeană este o economie socială de piață, nu o junglă. Constituția României prevede, de asemenea, la art. 1 alin. (3), că România este stat „democratic și social”, deci statul are anumite obligații față de toți cetățenii. Nu putem să ne derobăm de ele și să spunem că asta o facem din cauză că afectează libertatea economică.
Trebuie să amintesc că într-unul din ultimele documente ale Comisiei Europene se precizează următorul lucru: băncile europene au primit garanții din fonduri publice ca să se salveze dintr-o criză pe care ele însele au produs-o, în valoare de 36,7% din PIB-ul european. Acesta este undeva la 14 trilioane de euro, deci ajutorul acordat băncilor a fost cam de 4.800 de miliarde de euro. N-am auzit niciun argument atunci cum că libertatea economică și libera concurență sunt încălcate și nu putem să facem asemenea acte.
În al doilea rând, legi care stabilesc moratoriu pentru evacuările din case există. Săptămâna trecută, statul New York – unde este libertate economică, se spune – a aprobat o asemenea lege. De asemenea, în noiembrie anul trecut, Spania, Guvern de dreapta, a aprobat o asemenea lege, cu următoarele argumente: nu sunt afectați numai cei dați afară din casă, ceea ce deja este foarte important, dar este afectat Guvernul, care trebuie să soluționeze – când e vorba de evacuări masive, ca în cazul unei crize economice – solicitări de locuințe sociale și, atunci când nu există, lucrul devine foarte grav și să facă cheltuieli sociale, de asistență, suplimentare, dacă îi dai afară din casă. De asemenea, este afectată piața imobiliară, pentru că excesul de ofertă duce la prăbușirea prețurilor, la scăderea valorii ipotecilor și, în ultimă instanță, chiar și băncile sunt afectate.
Deci nu trebuie să privim cu superficialitate doar pentru că, la un moment dat, poate noi nu putem să promovăm o anumită inițiativă.
Și, în al treilea rând, eu sunt om de stânga și cred că ar trebui să mai subliniem ceva: că incriminăm prea des debitorii. E adevărat că debitorii sunt responsabili pentru creditele pe care le iau, dar debitorii nu au știut că mai există alți 3 milioane de debitori, că băncile nu sunt bănci de depuneri, sigure, cu depozite garantate și risc scăzut, ci bănci de afaceri, care au în portofoliu tot felul de tranzacții speculative, cu titluri din ce în ce mai bizare N-au știut că băncile iau credite și că masa monetară suplimentar creată nu duce la sporirea producției interne, pentru că, în majoritate, bunurile sunt de import. N-avea de unde să știe că va apărea criza mondială și va scădea cererea de bunuri și servicii pentru firma lui, care mergea bine în momentul în care a contractat creditul, și va ajunge să nu poată plăti acel credit, pentru că nu mai are cui vinde produsele...