Dumitru Oprea

## Mulțumesc.

O fac pentru că, în primul rând, cred că și colegii mei au simțit nevoia unei piese pe care trebuia s-o avem la îndemână, și anume scrisoarea de intenție și toate anexele. Nu știam de ce nu ni s-a prezentat, dar, ulterior, am aflat.

2. Este o manipulare făcută într-un mod grosier vizavi de ce există pus la mapă, la expunere de motive, și, ca să nu greșesc, vă citesc doar un început de declarație. Scrisoarea de intenție semnată pe 10 iunie 2013 spune că reflectă principalele progrese ale reformelor asumate în cadrul Aranjamentului stand-by, după care... „rezultatele obținute (...) au demonstrat capacitatea instituțională și politică a autorităților de a continua implementarea unor politici sănătoase”.

Am intrat, ca mulți români, în posesia scrisorii pe care Guvernul României și guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, o înaintează doamnei Lagarde.

Hai să vă citesc ce scrie aici. Sunt trei grupuri de evaluări.

1. Criterii de performanță cantitativă, în care se spune, negru pe alb: din cele cinci criterii de performanță cantitativă trei nu au fost realizate.

2. Țintele indicative. Din cele cinci ținte trei nu au fost realizate.

Și apoi sunt criteriile structurale de referință, în care, tot așa, din cinci criterii patru n-au fost îndeplinite.

Procedând ca un dascăl, pentru prima grupă se acordă 40%, care înseamnă nota 4, pentru a doua grupă se acordă nota 4, pentru a treia, unde sunt... – că am greșit, am uitat să spun și partea de inflație – unde sunt doi indicatori, unul da, unul ba, este nota 5, și apoi criteriile structurale, cu unul din cinci, care înseamnă nota 2.

Deci o guvernare de 3,75, o guvernare de media 3,75 primește credit de la Fondul Monetar și Comisia Europeană.

Interesant este întregul material prezentat de oameni care și-au făcut cu zel datoria: „Suntem pregătiți să luăm măsurile suplimentare ce se impun pentru a asigura realizarea acestor obiective. Ne vom consulta cu Fondul și așa mai departe.” Și am aflat, în final, și secretul nepromovării scrisorii și anexelor. Se spune, la final: „Acordăm permisiunea noastră Fondului Monetar Internațional și Comisiei Europene pentru publicarea scrisorii de intenție și a anexelor.”

Cu alte cuvinte, Guvernul n-o va face nicicum. Lasă permisiunea doar Fondului, iar Fondul și Comisia Europeană le-au făcut publice, de unde vă extrag o mică parte din cele peste 20 de pagini.

Și dacă în felul ăsta un Guvern vrea să convingă Senatul să dea un vot, este destul de neplăcut. Practic, venim cu vorbe care nu au nicio acoperire în scrisoarea de intenție și în anexele depuse. Este chiar jenant.