Mihai Țâbuleac

Mulțumesc.

Prezentată cât mai simplu, situația la care ne referim este următoarea: până la 1 ianuarie 2007, contribuabilul român, fie el persoană fizică sau agent economic, plătea la stat întâi impozitul și apoi penalizarea. Dacă nu-i ajungeau banii, rămânea cu penalizarea până la redresare, la primirea unui eventual ajutor de stat sau până la executare silită.

După 1 ianuarie 2007, Guvernul a schimbat situația în felul următor: contribuabilul este obligat la plata cu prioritate a penalizării.

În felul acesta, considerăm noi, pentru că impozitul rămâne mereu în sold și generează perpetuu penalități, nu se va ajunge niciodată în situația redresării sau a primirii unui eventual ajutor de stat, ci doar la executare silită și la dispariție.

Aș vrea să mai precizez și faptul că modificările operate asupra Codului de procedură fiscală, așa cum am spus, la 1 ianuarie 2007, sunt în totală contradicție cu obiectivele stabilite prin Programul de guvernare 2005—2008, potrivit cărora politica fiscală trebuie să acționeze, citez, „mai degrabă în serviciul producătorilor de impozite, decât în serviciul culegătorilor de impozite, și să se bazeze pe un parteneriat real între stat și contribuabil”.

Constatăm deci că avem de-a face nu numai cu o nerespectare a unui angajament asumat, ci chiar cu o înrăutățire a situației anterioare, cu o măsură care nu poate determina creșterea veniturilor bugetare, ci doar scoaterea de pe piață a unui număr însemnat de operatori economici privați, care nu au urmărit nici un fel de armonizare cu legislația europeană, chiar dacă aceasta s-a operat chiar în ziua aderării României la Uniunea Europeană.

Ținând cont de argumentele pe care le-am arătat, considerăm că este necesar să se revină la regula inițială cu privire la ordinea stingerii datoriilor către bugetul statului, sens în care am elaborat prezenta propunere legislativă și vă adresez rugămintea să mă susțineți și să o votați. Mulțumesc.