Carmen Ileana Mihălcescu

**:**

## Mulțumesc.

Probabil că din cauza măștii doamna președinte nu m-a recunoscut ca fiind unul dintre membrii comisiei.

Și eu vreau să le mulțumesc colegilor alături de care, în condiții destul de dificile, respectând aceste reguli ale pandemiei, am reușit să facem aceste multe audieri și ședințe ale comisiei.

Aș vrea, pe scurt, să punctez trei lucruri care mi se par interesante în acest raport și în proiectul de hotărâre.

Unul este un paradox. După cum a arătat și doamna președinte, instituții internaționale importante ne indică drept sursă a traficului de persoane, și mai ales a traficului de minori, preponderent fete, sigur, și această problemă a fost admisă în cadrul audierilor de toate instituțiile pe care le-am audiat, dar, luat punctual care sunt problemele, în general nu prea au fost probleme, totul era OK. Deci cumva admiteau, conștientizau faptul, aceste instituții care au responsabilități... Noi credem că am audiat instituții cu responsabilități în acest domeniu. Deci ei admiteau că este o problemă, dar cumva responsabilitatea nu prea exista*, din moment ce din punctul lor de vedere lucrurile erau destul de OK. Acesta a fost un paradox pe care l-am întâmpinat în timpul audierilor.

Al doilea lucru. Știți că această comisie a fost înființată ca urmare a tragediei de la Caracal și opinia publică românească a fost indignată când a apărut în spațiul public acel apel înregistrat la 112, când fata aceea disperată vorbea cu ofițerul de poliție care răspundea la 112.

Și în cazul celorlalte situații care au fost analizate de comisie – părinții cu care am discutat