Ioan Chelaru

Mulțumesc și eu doamnei senator Anghel.

Din partea grupurilor parlamentare există alte puncte sau puncte de vedere în susținere?

Împotrivă nu există, da?

Declar dezbaterile generale închise. Vot mâine, ora 11.00.

Mulțumim și invitaților.

Punctul 3, Proiectul de lege pentru acceptarea jurisdicției obligatorii a Curții Internaționale de Justiție.

Declar dezbaterile generale deschise.

Dau cuvântul reprezentantului Guvernului. Prezent, domnul ministru al afacerilor externe Bogdan Aurescu.

Domnule ministru, vă rog, la microfonul central.

## **Domnul Bogdan Lucian Aurescu** _– ministrul afacerilor externe_ **:**

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte al Senatului.

Vă mulțumesc pentru oportunitatea de a mă adresa dumneavoastră în susținerea acestui proiect de lege inițiat de către Ministerul Afacerilor Externe, în vederea acceptării jurisdicției obligatorii a Curții.

Ziua de astăzi, pentru România și Curtea Internațională de Justiție, este o zi importantă, fiind foarte apropiată de un moment iarăși important.

Ieri, 3 februarie, s-au împlinit șase ani de la pronunțarea de către Curtea Internațională de Justiție a hotărârii în cazul „Delimitarea maritimă în Marea Neagră”, o hotărâre echitabilă, în deplină conformitate cu normele de drept relevante, prin care România a dobândit 9.700 de km[2 ] de platou continental și zonă economică exclusivă.

În procesul din fața Curții, pe care tocmai l-am amintit, competența instanței de la Haga a fost conferită de acordul părților, inclus într-o clauză compromisorie, prevăzută de acordul conex prin schimb de scrisori ale miniștrilor de externe, încheiat simultan cu Tratatul politic de bază din 1997.

Acest acord al părților este extrem de important în orice litigiu care este supus în fața Curții, deoarece jurisdicția Curții este facultativă, iar pentru ca această instanță internațională să soluționeze un diferend este necesar consimțământul părților.

Statutul Curții Internaționale de Justiție lasă unui stat opțiunea să supună jurisdicției Curții, printr-o declarație depusă la secretarul general ONU, toate diferendele juridice care ar apărea în raporturile sale cu un alt stat, cu condiția ca acesta din urmă să fi acceptat, printr-o declarație asemănătoare, această jurisdicție.

Formularea unei astfel de declarații prezintă pentru România avantajul de a reafirma faptul că România își

întemeiază conduita în relațiile internaționale pe respectarea strictă a dreptului.

De asemenea, reprezintă un act de susținere a conceptului de justiție internațională al cărei exponent principal este Curtea Internațională de la Haga.

Ținând cont de implicațiile și importanța unui asemenea pas pentru România, Proiectul de lege pentru acceptarea jurisdicției obligatorii a Curții Internaționale de Justiție a fost elaborat în urma unui proces laborios, substanțial, de reflecție și de consultare interinstituțională și publică.