Vlad Tudor Alexandrescu

Domnule președinte de ședință,

Trebuie să recunosc că suntem puțin nepregătiți pentru această dezbatere.

Evident că datorăm o recunoaștere morală și financiară victimelor Holocaustului, e un lucru care nu mai poate fi pus la îndoială. Există o comisie..., a existat o Comisie Wiesel. Exterminarea evreilor sub răspundere românească este un lucru care a fost atestat de istorici (prin deportări, prin muncă forțată, prin confiscare de averi), cu toate că sunt episoade mai puțin studiate în istorie, în programele de istorie, la școală.

Nedumerirea mea vine din faptul că există și alte victime ale perioadei care intră sub incidența acestei legi, și anume 1940–1945, care au fost tot atât de criminal tratate și exterminate – și mă gândesc mai ales la minoritatea romă. Așa cum vă e tuturor cunoscut, au fost foarte mulți romi care au fost deportați în Transnistria și supuși cam acelorași tratamente, în aceeași perioadă.

Întrebarea mea ar fi dacă..., pentru că nu cunosc dosarul, este un lucru care a venit acum peste masă și peste ordinea de zi, întrebarea mea ar fi dacă în normele de aplicare a acestei Hotărâri a Guvernului nr. 105 din 1999 se prevede o indemnizație, o reparație într-un anumit fel, o..., anumite compensații pentru supraviețuitorii, dacă există, ai acestei minorități rome, despre care s-a vorbit mai puțin și despre care cred că, cumva, istoria ne obligă să vorbim.

Mulțumesc.