Cristian Rădulescu

Stimați colegi,

Este, într-adevăr, o pată de culoare orice intervenție a domnului senator Petre Daea.

Voi reveni la lucruri mai serioase.

Abordarea legii care se referă la sistemul de pensii cred că trebuie să fie o preocupare serioasă pentru orice majoritate și pentru orice Guvern.

Pe procedură, sigur că nu o să insist asupra unor argumente pe care cu toții le cunoaștem, dar opoziția prezintă lucrurile, pentru necunoscători, sub alte fațete.

Atunci când Președintele României trimite o lege pentru o reexaminare, el este obligat să specifice pentru ce trimite legea, care este articolul și pentru ce considerente, ceea ce s-a și întâmplat în momentul de față și retrimiterea este extrem de punctuală.

Există două prevederi, două decizii ale Curții Constituționale care stabilesc fără drept de tăgadă – și aici nu deschidem noi căi constituționale – că atunci când retrimiterea vizează un anumit articol, strict pe acel articol trebuie să ne pronunțăm. Ce adăugăm în rest, prin dezbaterile din Parlament, poate fi, după aceea, supus sancțiunii Curții Constituționale ca fiind neconstituțional.

Sigur, opoziția știe foarte bine că în comisii, în plenul Senatului, în comisiile de la Cameră, în plenul Camerei Deputaților totul este doar un joc de imagine, fiindcă, după aceea, dacă – Doamne, ferește! – ar pleca de la Camera Deputaților o lege cu multe adaosuri față de ceea ce a cerut Președintele României în cererea de reexaminare, această chestiune imediat ar fi declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională, la cererea oricui.

Se fac iarăși referiri la Legea ANI, unde s-au făcut diverse implanturi. Păi știm foarte bine că speța este diferită, acolo era o retrimitere pe procedură, care deschidea calea și posibilitatea de a se face o mulțime de modificări și implanturi la legea respectivă.

Nu este cazul aici, unde retrimiterea a fost pe fondul unui singur articol privind vârsta de pensionare.

Trecem de aceste discuții pe care le-am avut de nu știu câte ori și în comisii, și în discuții personale, și în discuții publice și așa mai departe, lucrurile sunt clare și, în definitiv, pe nimeni nu interesează această procedură.

Cred că pe toți îi interesează fondul, dacă ceea ce opoziția a introdus în raportul, în zecile de amendamente la această lege este sustenabil. Eu fac afirmația că niciun guvern responsabil nu ar putea – mâine venit la putere, cu o majoritate extraordinar de puternică și de durabilă – să susțină ceea ce amendamentele de aici prevăd, 45%! Dar de ce nu 60%?!

În definitiv, dacă este să dăm drumul așa... la speranțe deșarte, haideți să trecem cât mai mult! 45% la punctul de pensie este o valoare care nu a funcționat decât două luni, la sfârșitul anului 2008, când majoritatea de atunci, PNL susținut de PSD, a putut impune această valoare strict pentru considerente electorale, după care realitățile vieții au trebuit, ne-au impus să dăm punctul de pensie mai jos.