Oana-Silvia Țoiu

Mulțumesc și pentru aplauze.

E una din puținele dăți în care vorbesc în clădirea asta și recunosc că e în continuare impresionant pentru mine că vorbim într-o clădire construită de un om ca să se audă doar vocea lui și doar voința lui și e un bun moment să ne aducem aminte că datorăm generațiilor părinților noștri* nu doar pensii decente, ci și privilegiul ăsta de a fi aici, de a vota, de a ne face vocea auzită, că nu se mai aude doar o voce, nu? Suntem 466 de parlamentari, de voințe, de voturi, care reprezintă cetățenii. Și mă întreb câteodată – și m-am întrebat și în dezbaterile astea de buget – dacă felul în care folosim noi mandatele astea seamănă cu ce și-au imaginat ei.

Sigur, să fie dezbateri, ne auzim noi, dar câteodată se aude jocul ăsta vechi al politicienilor de a muta responsabilitatea* de la unii la alții, de a muta acuze de la unii la alții*