Ion Hadârcă

Mulțumesc, stimată doamnă președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

Genericul declarației mele politice de astăzi este „O nouă sesiune, cu probleme vechi”.

La startul noului ciclu de lucru al Senatului aș vrea să profit de oportunitatea pe care ne-o oferă acest început în a puncta reperele și prioritățile perioadei legislative pe care o avem de parcurs.

Primul reper ține de semnificația anului centenar al Marii Uniri de la 1918. Am parcurs trei sferturi din el. Cel mai important eveniment al acestei perioade a fost aniversarea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu patria-mamă, la 27 martie.

La București aniversării i s-a dat o tentă oficială, iar ședința solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului României s-a încununat cu o declarație inedită și curajoasă, în care cea mai importantă instituție politică a statului a formulat, pentru prima dată după mai bine de 70 de ani, din 1944, disponibilitatea României de a examina în mod expres o cerere juridic valabilă de reîntregire, venită, eventual, din partea autorităților moldovene de dincolo de Prut.

Dincolo de Prut evenimentul nu a avut și nu are nicio abordare oficială. Autoritățile s-au prefăcut că nu-l văd și deci nu-l consimt, un gest pe cât de rușinos, pe atât de grăitor. În schimb, aniversarea a fost cinstită pe larg, cu mult entuziasm și cu o masivă participare populară la Chișinău, în alte orașe și sate ale Republicii Moldova. O particularitate mai mult decât simbolică a Centenarului sărbătorit dincolo de Prut au fost sutele de declarații de reîntregire adoptate la nivel de primării și consilii locale. Alte zeci de primării de pe ambele maluri ale Prutului au semnat între ele acorduri de înfrățire și colaborare. Poporul este sincer în manifestările sale, el consimte aniversarea în toate aspectele ei și se bucură de ea.

Puțin mai jos voi reveni la subiect. Acum vreau să vorbesc despre prioritățile de ordin general asupra cărora ar trebui să ne concentrăm. Orientarea programului de guvernare pe sporirea salariilor și a pensiilor, pe reforma sistemului educațional, pe stimularea creșterii economice a regiunilor defavorizate – ceea ce înseamnă mai multă bunăstare – este corectă. Numai așa vom putea opri exodul de creiere și de forță de muncă, de care avem nevoie pentru a construi o Românie cu adevărat europeană. Doar că aceste sporuri trebuie făcute în deplină concordanță cu ritmurile de creștere economică și de modernizare ale României de azi.

Când spun asta mă gândesc, în primul rând, la județul Vaslui. Precum știți, el face parte din zonele defavorizate ale țării, dar dispune de un potențial enorm de creștere, în perspectiva unor investiții în infrastructură, în proiecte economice, în educație și sănătate, în inițiative de dezvoltare imediată și de lungă durată. Vasluienii, ca și întreaga țară, așteaptă de la noi să ne dedicăm anume acestor politici. Pe prioritățile de dezvoltare ale țării ar trebui să ne concentrăm, să renunțăm la politicianismul gol, izvorât din ambiții personale și să dăm mai multă atenție programelor de interes național care generează stabilitate, progres și bunăstare.