Ion Hadârcă

Mulțumesc, stimată doamnă președinte de ședință. Onorat prezidiu,

Dragi colegi,

Titlul declarației mele politice de azi este „Ion Buzdugan – clarvăzătorul”.

În contextul anului centenar, voi să evoc, aici și acum, figura emblematică a lui Ion Buzdugan, poet, publicist și traducător de opere literare, unul din făuritorii carismatici ai Unirii Basarabiei cu România și unul dintre autorii Declarației de Unire de la 27 martie 1918. Precum atestă biografia, acest fecior de țărani răzeși din Brânzenii Vechi, județul Bălți, s-a pregătit cu toată ființa de momentul crucial al vieții sale și al istoriei noastre centenaro-milenare spre care ne-a purtat destinul.

Înainte de Primul Război Mondial, Ion Buzdugan a studiat Literele și Dreptul la Universitatea din Moscova. Licența și-a luat-o la Universitatea din Iași și mai apoi devine doctor în economie politică al Universității din Cernăuți. În timpul războiului a fost înrolat în armata țaristă, unde, în calitate de sublocotenent, a luptat pe frontul românesc. Aici stabilește relații de prietenie cu ofițeri și soldați români, participă și ia atitudine la mitingurile spontane răbufnite în armata rusă în disoluție. Pretutindeni apără curajos și cu putere cauza emancipării naționale.

În anul zbuciumat 1917 aduce primele mari servicii statului și culturii române. Pe front, salvează viața ostașului Camil Petrescu, scoțându-l de sub mormanul de pământ după explozia unui obuz, și, astfel, devin prieteni pe viață. După cum mărturisesc istoricul Nicolae Iorga și publicistul Pamfil Șeicaru, Ion Buzdugan împreună cu Anton Crihan sunt cei care au prevenit atentatul împotriva Regelui Ferdinand pus la cale de teroriștii bolșevici încartiruiți la Socola. Un comando de așa-ziși „revoluționari” plănuia înlăturarea suveranului ori, mai mult decât atât, instaurarea așa-zisei „republici sovietice de la Iași”.

Revenit în Basarabia, Ion Buzdugan se dedică trup și suflet mișcării naționale. Din partea Comitetului Ostășesc Moldovenesc este ales la 21 noiembrie membru al Sfatului Țării, iar la 22 noiembrie secretar al Sfatului, funcție pe care a deținut-o până la 21 noiembrie 1918, când Sfatul Țării își încetează activitatea.

A contribuit la organizarea primului parlament legitim basarabean și a optat pentru autonomia Republicii Democratice Moldovenești. În perioada violențelor declanșate de grupurile armatei rusești bolșevizate, aflate în retragere, Ion Buzdugan împreună cu Ion Pelivan, Anton Crihan, Pan Halippa și alții au plecat, pe căi diferite, în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1918 spre Iași, pentru a grăbi venirea trupelor române salvatoare.

În calitatea sa de secretar general și de membru al prezidiului Sfatului Țării, Ion Buzdugan, la timp și tranșant, a pus problema desprinderii definitive de Imperiul Rus, devenit între timp imperiu bolșevic. Actul de la 24 ianuarie 1918, prin care Republica Democratică Moldovenească își declară independența de fosta metropolă, este și opera lui Ion Buzdugan.