Alexandru Pereș

## **Domnul Alexandru Pereș:**

Deci, domnule președinte, acum, v-aș ruga prima dată să dăm drumul la dezbaterile generale pe proiect și inclusiv pe raport și, ulterior, dacă vreți, să supunem amendamentele, dacă sunt ele, sigur, respinse, spre votul plenului Senatului. De fapt, așa am și solicitat, dar dumneavoastră m-ați deturnat de data asta. Nu e o problemă, neapărat, de a ne supăra, dar vreau și eu să spun câteva lucruri, având în vedere și graba asta mare cu care legiferăm într-o limită de cvorum... Și, încă o dată, îmi pun problema acelor amendamente respinse cu doar 32 sau 34 de voturi. Mie mi se pare a nu fi regulamentar.

Oricum, onorați colegi, două dintre multiplele probleme delicate și încă nerezolvate din agricultura românească de după 1989 au fost și continuă să fie stocarea și valorificarea producției.

În repetate rânduri, din partea parlamentarilor opoziției și ai puterii, au venit semnale clare că Guvernul nu răspunde așteptărilor fermierilor, problemele lor fiind doar la nivel declarativ acceptate și promise a fi rezolvate.

Agricultura românească este una dintre cele mai diversificate structuri economice care încă nu și-a găsit cursul normal în economia de piață, deși de un sfert de veac sunt experimentate soluții mai mult sau mai puțin viabile, astfel încât să concorde cu realitățile momentului.

Zonele defavorizate pe harta României, în special zonele montane sau premontane, sunt evitate de guvernanți, deși, printr-un management eficient, am rezolva pentru un timp rezonabil problema de zi cu zi a locuitorilor, iar aceste perimetre ar putea da și un aport economic oarecum real.

Apariția fermelor comerciale, nu numai a celor de subzistență, poate fi realizată doar prin efort și fonduri

financiare dedicate prin programe pentru aceste zone. Asemenea investiție cere însă atenție și preocupare din partea guvernanților.

Abatoarele mobile nu sunt o invenție românească și au funcționat în țările din vestul și din centrul Europei, dar, pentru Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca, de altfel, și pentru ANSVSA, ele sunt, pare-se, încă fantezii care, desigur, pot crea și probleme în coordonarea și eficiența acestor două instituții pe care vi le-am citat mai sus. Așa că este mult mai simplu, ca și în cazul altor inițiative legislative, să nu se lege de cap, iar un punct de vedere negativ din partea Guvernului să trimită și acest proiect legislativ în uitare, lăsând însă o mare problemă nerezolvată în continuare și care va genera zone sărace, depopulate și lipsa siguranței alimentare a populației.

Astfel, reglementarea privind posibilitatea înființării de abatoare mobile la nivel județean, după caz, în funcție de necesitate sau oportunitate, este amânată perpetuu din diferite motive.

Senatorii Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal vor vota împotriva raportului de respingere a propunerii legislative. Pe cale de consecință, vor susține propunerea legislativă, astfel încât, la nivel județean, să se poată înființa abatoare mobile având ca obiect de activitate, sigur, abatorizarea animalelor și comercializarea cărnii.