Ovidiu Liviu Donțu

Stimați colegi, vreau să vă spun, încă de la început, că apreciez componenta de gestiune indirectă care se încearcă a fi introdusă astăzi în legislația românească.

Vă mărturisesc că acum doi ani mi s-a respins o propunere legislativă prin care am încercat să introduc gestiunea indirectă a serviciilor publice, tocmai pornind de la realități pe care le vedem în primării, prin faptul că, practic, în România, odată cu apariția Ordonanței de urgență nr. 34/2009, a Guvernului Boc, gestiunea directă a serviciului public a fost paralizată prin interdicția angajărilor la stat.

Practic, în șase ani, România a funcționat numai cu gestiunea delegată a serviciului public, cu consecințe extrem de nepotrivite asupra costurilor serviciilor publice.

Eu salut astăzi introducerea gestiunii indirecte în legislația românească, dar vreau să vă spun că sunt extrem de îngrijorat cu privire la cine plătește faptul că șase ani de zile România a funcționat cu o gestiune directă a serviciului public de către o primărie paralizată prin lege, cu o gestiune indirectă, deși existentă la nivel european, nepreluată în legislația românească, și cu o gestiune delegată, prin care, practic, nu s-au putut reorganiza serviciile publice, cu consecințe asupra prețului serviciilor publice către populație.

Eu salut această inițiativă și vă mărturisesc că sunt extrem de preocupat să găsim cauzele acestei situații în care ne găsim astăzi, că această prevedere apare în legislația românească abia acum. Vă mulțumesc.