Cătălin Marian Predoiu

Datoria mea față de dumneavoastră este să răspund tuturor punctelor ridicate și am să încerc să o fac în cel mai scurt timp cu putință.

Prima și cred că cea mai importantă problemă care s-a ridicat în relația Guvern – Senat a fost aceea a atitudinii pe care reprezentanții Executivului ar avea-o față de Domniile Voastre.

Eu cred că adevărul este o formă de respect, poate că cea mai importantă formă de respect, și în toate pozițiile pe care le-am avut ca ministru al justiției am încercat să vă spun adevărul față de situația din justiție, față de Mecanismul de cooperare și verificare, față de impactul deciziilor dumneavoastră, cum ar fi acela al votării sau respingerii unui proiect de lege cu impact pe justiție.

Sunt gata oricând să dau socoteală pentru toate declarațiile pe care le-am făcut. Corect ar fi să se invoce direct ce anume din discursul meu public a lezat Senatul, înainte de a trage concluzii.

Vă asigur, în concluzie, pe această cale, încă o dată, de respectul meu, ca ministru, față de instituția dumneavoastră și, în același timp, de determinarea mea de a spune lucrurilor pe nume, indiferent cât sunt de neplăcute.

În ceea ce privește proiectul de față, cred că e bine să fim puțin mai tehnici, mai preciși și să stabilim despre ce anume discutăm. Noi discutăm aici despre o soluție legislativă care a fost degajată în Camera Deputaților, ca urmare a cerinței Curții Constituționale de a fi revizuit proiectul, de a fi revăzut și de a fi pus în acord cu Constituția.

Prin urmare, cred că e bine să ne concentrăm pe un efort constructiv, iar nu de împărțire a culpelor, și să contribuim cu toții la cele mai bune soluții, care nu sunt ușor de găsit, așa cum anticipam într-o declarație.

Guvernul și-a întemeiat poziția, atât la Camera Deputaților, cât și în fața Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, pe jurisprudența Curții Constituționale, pe deciziile nr. 321 din 2007 și nr. 414 din 2007. Aceste decizii validează o procedură prevăzută de Legea nr. 115/2006 privind controlul averii demnitarilor și altor categorii de persoane cu funcții de conducere și control în administrația statului sau în justiție, soluții care au fost, cum am spus, verificate și validate din punct de vedere constituțional. Mai precis, cele două decizii au făcut un control de constituționalitate al art. 18 din lege și au stabilit că acesta este constituțional. Or, art. 18 din legea amintită prevede că este posibil să se procedeze de către comisii la confiscarea unor bunuri sau cote-părți din bunuri nejustificate și aceleași decizii stabilesc – reamintesc, aici, domnului senator Șova exact ce am spus la comisie – faptul că pot exista în legislație și alte cazuri de confiscări de bunuri sau cote-părți din bunuri care nu sunt neapărat rezultatul unor infracțiuni sau contravenții.

Prin urmare, ceea ce vrem să spunem este că această nouă variantă pe care o aveți în față numai în aparență reia soluțiile vechi. De fapt, este schimbată filozofia, în sensul că toată procedura trece în competența unor comisii de pe lângă curțile de apel, iar în ceea ce privește confiscarea se au în vedere confiscările de bunuri sau cote-părți din bunuri nejustificate, nicidecum de avere, este o nuanță foarte importantă care este introdusă în proiect.