Paul Ichim

Mulțumesc.

Vă rog să aveți îngăduință, că am probleme de sonor. „Și cu dezvoltarea echilibrată a României cum rămâne?”

Declarația politică o să caut să o fac mai scurtă, atât cât mă ține vocea. Într-un fel, se referă tot la Moldova și, la un moment dat, se cuplează cu declarația colegului de la Suceava.

În 2000, Galațiul contribuia la bugetul național cu sume care-l plasau undeva pe locul 3-4. Sumele care se întorceau, prin alocarea resurselor financiare, la județul Galați îl plasau undeva pe locul 20-30.

Normal că am aflat că avem proiecte de investiții strategice și că trebuie să unim țara cu Europa, astfel încât au apărut acele autostrăzi din vestul țării. Pentru Moldova nu a mai rămas nimic.

La ora actuală, industria de la Galați, vorba domnului Caragiale, e sublimă, dar aproape lipsește cu desăvârșire. Am privatizat, am falimentat, am tăiat și am topit tot. În situația dată, contribuția noastră la buget e undeva pe la coada clasamentului, însă întoarcerea de la bugetul național e pe același loc. Nu-ți trebuie multă minte și pregătire economică să-ți dai seama că, dacă nu ai întoarcere și nu ai proiecte în zonă, nu poți să te dezvolți.

Acum discutăm despre descentralizare. Dacă nu lucrezi cu descentralizare, lucrezi cu banii pe care îi ai, în principiu. În concluzie, ai autostradă, ai infrastructură, ai investiții străine.

Anul acesta, în țară sunt consemnate 12 investiții străine: una pe la București, undeva, ceva pe la Pitești, restul, toate în Ardeal; trei la Cluj. Undeva, Europa s-a oprit în arcul carpatic. Deci oamenii o să aibă investiții, o să aibă locuri de muncă, o să aibă buget, o să aibă de unde să se dezvolte. Noi, în Moldova, nu. E clar: cui are i se mai dă, cine nu are nu și-a cunoscut interesul.

Undeva, în primăvară, primăvara acestui an, aflam o știre îmbucurătoare: că se ia în discuție podul de peste Dunăre. Normal că nu rămânea un pod agățat peste Dunăre, trebuia să aibă și infrastructură rutieră, creându-se, astfel, premisele unei dezvoltări în zonă. Ministrul marilor proiecte – parcă așa se spune – consemna într-o discuție la noi la grup, la Senat,

că în toamna anului curent – chiar am insistat să aflu care an – începe acest proiect. Nu a început nimic.

În concluzie, tare mi-aș dori, pe lângă guvernele precedente, ca actualul Guvern să înțeleagă că România nu se termină la Siret, ci se termină undeva la Prut, că Moldova nu are niciun proiect de infrastructură adevărată, ci a rămas un pic în afara României, așa încât acum vedeți că suntem solidari, cei din Moldova, indiferent dacă suntem la putere sau în opoziție.

Și am să mai spun ceva cu savoare de divertisment. Mi-a plăcut domnul Horațiu Mălăele, care, la Vama Veche, în 2012, recita vreo trei poezii de dragoste pentru unele partide și unele guverne. Savuroase poezii! Vă rog, urmăriți-le. Îmi doresc din suflet ca actualul Guvern să nu se încadreze și el în termenii acelor poezii.