Cristiana Irina Anghel

Mulțumesc, domnule președinte.

Mă întreb de ce totuși o inițiativă înregistrată pe 2 februarie ajunge în Senat, iar inițiativa mea legislativă 696 din data de 15 decembrie, care este lege și nicidecum nu suspendă niște lucruri, nu a apărut, deși am cerut-o în regim de urgență.

Probabil că Guvernul este mult mai îndrituit să facă legi decât este Parlamentul. Asta este situația.

Nu văd de ce am suspenda lucrurile acestea când avem o lege, o inițiativă legislativă în privința numărului de câini la o stână de oi și este aberant – o spun încă o dată, am spus-o și în fața celor 4.000, 5.000 de oieri care au venit în curtea Parlamentului și o spun și aici –, este aberant să spui că la munte ai voie cinci câini. Păi, dacă eu am 100 de oi și celălalt are 10.000 de oi, cum să limitezi?

De ce să apărăm drepturile vânătorilor?

În fond și la urma urmelor, vânătorul care vine și vânează pe terenul omului, acolo unde își pășunează oile, cere cuiva dreptul de a vâna? Se spune că respectivii câini sperie vânatul. Păi, ce, e proprietatea vânătorului? Dacă e animal pe terenul meu, e proprietatea mea, normal este să-mi ceri acordul să vânezi pe terenul meu. Iar oile... se spune – spuneau ciobanii, nu spun eu – că sunt anumite tipuri de oi pe care nu poți să le ții închise în țarc, pentru că mor, pentru că nu dau lapte ca lumea, pentru că se strică lâna, pentru că nu știu din ce motive, că habar nu am eu de lucrurile astea, dar spun ei. Cum să le ții închise în țarc luni de zile, când ei au concesionate terenuri?

Este aberant să am proprietate sau să plătesc concesiune pentru un teren, iar legea să-mi interzică ce să fac eu pe terenul meu. Prin urmare, normal ar fi ca respectiva ordonanță a domnilor să fie respinsă și, în regim de urgență, să intre propunerea legislativă a mea și a cui mai vrea să o semneze, pentru că nu vreau, neapărat, să fie a mea, în așa fel încât să terminăm odată problema aceasta și în așa fel încât să ne respectăm cuvântul dat, pentru că, în momentul în care au fost 5.000 de oameni în curtea Parlamentului, Comisia pentru agricultură a semnat un protocol. Dar cum se întâmplă de obicei la noi, semnăm ca să avem ce să încălcăm. Au uitat și vor să uite, crezând că respectivii nu se vor mai întoarce.

Chiar dacă nu se întorc, dacă ai semnat, trebuie să și respecți.

Mulțumesc.