Borbély László

## **Domnul Borbély László** – _ministrul mediului și pădurilor_ **:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

În primul rând, vă mulțumesc pentru invitație. Cred că așa este bine, să vii în Senatul României sau la Camera Deputaților și să informezi exact, concret despre această tragedie, catastrofă ecologică, care s-a întâmplat în Ungaria la data de 4 octombrie 2010. Este cea mai mare catastrofă ecologică din istoria modernă a Ungariei.

În primul rând, vă dau totuși – deși, probabil, ați aflat din presă, din comunicatele noastre – câteva detalii în legătură cu acest accident din data de 4 octombrie 2010 de la iazul de decantare a reziduurilor din extragerea aluminiului, de la Ajka, Ungaria.

În data de 4 octombrie 2010, în urma ruperii digului de protecție, s-au deversat circa 600 de mii – 700 de mii de metri cubi de noroi roșiatic amestecat cu apă. Au fost valuri de 2 metri, 2 metri și jumătate, care, practic, au afectat mai multe localități: 40 de gospodării din Kolontár, respectiv 230 de gospodării din Devecser. Suprafața afectată este de 3 hectare în Kolontár, 7 hectare în Devecser și 1.016 hectare de terenuri agricole.

Pe durata evenimentului au decedat nouă persoane, luate de ape, deci de acest noroi de fapt, care s-a abătut asupra localității.

Serviciul de ambulanță a tratat 250 de persoane, dintre care 109 persoane au fost spitalizate. Și în momentul de față sunt foarte multe persoane sub tratament. În momentul de față sunt încă 40 de persoane spitalizate.

Circa 7.000 de locuitori au fost afectați în urma acestui eveniment. Au rămas nelocuibile 20 de case. Acestea vor fi complet demolate.

Din informațiile pe care le-am primit de la Centrul Internațional Principal de Alarmare de pe fluviul Dunărea, acest șlam este rezultat din prelucrarea industrială a aluminiului, produs secundar din prelucrarea bauxitei, și conține, printre altele, și elemente metale periculoase cum sunt plumbul, mercurul și arseniul.

De fapt, „norocul” României a fost că acest val de reziduuri s-a scurs, mai întâi, într-un pârâu foarte mic – Torna, după aceea în râul Marcal, după aceea în Raba și numai după aceea a ajuns în Dunăre. Deci colegii din Ungaria au putut să intervină cu acele măsuri de urgență, care au diluat, de fapt, pH-ul, care înseamnă o alcalinitate foarte ridicată în momentul deversării, pH 12–13, iar pH-ul normal este sub 8,5.

Ce măsuri au luat colegii din Ungaria? Au deversat în râul Torna și în râul Marcal 400 de tone de nitrat de calciu și nitrat de magneziu, precum și o mie de tone de ipsos, pentru a preveni contaminarea Dunării și pentru a reduce caracterul bazic al apei.

PH-ul a fost diminuat și au fost construite șase praguri de fund, deci, deja când a ajuns această apă contaminată în Dunăre, pe râul Raba valoarea pH-ului a fost de 9. Apa a intrat în Dunăre doar după acest proces de diluare și nu au fost înregistrate probleme majore de calitate sau efecte dăunătoare sănătății când apa deja a ajuns în Dunăre.