Emil Marius Pașcan

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Distinși colegi,

N-aș fi vrut să intervin, dar, într-un fel sau altul, de-a lungul ultimilor ani, Comisia pentru cultură, într-un fel sau altul, este pusă la zid pentru diverse hotărâri pe care le promovează, diverse rapoarte, mai bine zis. Și de această dată este o astfel de situație și mie îmi pare rău. Câtă vreme,

în mod colegial, dacă sesizați că pe anumite hotărâri avem unanimitate, înseamnă că, într-un fel sau altul, cei care compunem această majoritate, această unanimitate, suntem și foști oameni de presă, majoritatea dintre noi. Prin urmare, suntem primii îndreptățiți să venim cu un argument subiectiv emoțional pentru a susține o astfel de hotărâre.

Aici, în schimb, am fost chiar mai catolici decât Papa. Am spus să nu ne antepronunțăm noi sau să luăm o hotărâre sub acest imbold emoțional, să solicităm o părere avizată, obiectivă, în scris, din partea tuturor agențiilor de presă, a tuturor organizațiilor neguvernamentale mai importante care țin de acest domeniu. Și, din păcate, am constatat un dezinteres din partea majorității. Respectiv doar trei instituții ne-au răspuns. Nu sunt tocmai cele mai reprezentative, dar și aceste răspunsuri au un numitor comun, în sensul că invocă lipsa, practic, acestei date ca relevanță pentru jurnalism la modul general. Adică haideți să punem atunci și prima zi în care a scris Eminescu la „Timpul”, și a doua, poate, și cea de la mijloc, și ultima... Deci este absolut nerelevantă această zi aleasă.

Pe de altă parte, sigur că avem această Zi a presei, care se referă implicit la jurnaliști. Și, totodată, eu vă rog să gândiți în mod obiectiv, și nu sub imboldul emoțiilor sau al presiunilor din acest an electoral, că, una peste alta, chiar dacă am fi modificat prin vreun amendament să nu-i spunem Ziua ziaristului, care reprezintă doar o nișă a presei scrise, să-i spunem „jurnalistului”, tot n-am fi putut să schimbăm noi data. Fiindcă despre asta este vorba și acesta este principalul impediment, fiind o dată fără o relevanță cât se poate de concretă, pragmatică pentru toți jurnaliștii din România.

Așadar, sub aceste argumente absolut obiective, eu vă rog să judecați cu dreaptă măsură și să nu incriminați, nici într-un caz, toată Comisia pentru cultură.

Mulțumesc.