Marius Lucian Obreja

Mulțumim, domnule senator.

O invităm la microfon pe doamna senator Silistru Doina. Îl rugăm să se pregătească pe domnul senator Iliescu Lucian.

domnului președinte Antonescu, rămân neclare. Nici acum, la atâta timp distanță de momentul despărțirii, acestea nu au fost explicate cu subiect și predicat, ca să știm și noi, în sfârșit, ce-am făcut de l-am supărat atât de tare încât să rupă o uniune cu un atât de formidabil succes la cetățeni.

În schimb, cu cât se apropie nu doar alegerile europarlamentare, ci mai cu seamă prezidențialele, diatriba liberală capătă accente nedorite și chiar ciudate. Știm că domnul președinte Antonescu este un bun vorbitor, de asta nu se îndoiește nimeni. De altfel, o mare parte din șarmul Domniei Sale stă în verb. Eu una îl ascult cu plăcere ori de câte ori am ocazia, dar, stimați colegi, vine o vreme când ori îți pui dopuri în urechi, ori te rogi, pur și simplu, pentru puțină liniște. Ascultându-l la nesfârșit, uiți că te afli aici nu pentru a te certa, ci pentru a guverna.

Deja am uitat de europarlamentare. Acum se discută cu mult aplomb despre cine pe cine susține în turul doi al prezidențialelor, dacă dreapta – consolidată sau nu – poate bate candidatul PSD, care, observ cu stupoare, știu mai bine alții cine e și așa mai departe.

Toate acestea sunt teme false, stimați colegi! Avem multe probleme, toate mult mai importante, de rezolvat. În 2012, am prezentat țării o sumă de obiective pe care trebuie, în continuare, să le gestionăm. Avem de plătit pensii, salarii, avem și un context internațional din ce în ce mai tensionat. Peste toate, pentru unii prilej de bucurie și binecuvântare, pentru alții un nou motiv de disperare – evident, pentru sărmanii încă mulți ai acestei țări –, se apropie sărbătorile de Paște.

Sper ca perioada aceasta încărcată de spiritualitate să mai calmeze din elanul celor care uită că politica justă înseamnă înainte de orice guvernare, nu un etern război al declarațiilor.

Noi ne vom păstra buna-credință la adresa partenerilor conjunctural plecați și mai cu seamă vom încerca să ducem cu bine sarcina guvernării. Până atunci, dați, domnilor, că aveți în cine! Dar nu uitați: ce nu ne omoară ne face mai puternici!

Vă mulțumesc.