Augustin Constantin Mitu

Mulțumim, domnule senator.

Urmează domnul senator Tătaru Nelu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Se pregătește domnul senator Bujor Marcel, din partea Grupului PSD.

sau Botoșani atrăgând investiții de doar câteva zeci de milioane de euro. Astfel, dacă zona capitalei a atras cele mai multe investiții străine, Moldova, regiunea în care au ajuns cei mai puțini bani, a înregistrat de zece ori mai puține investiții. Valoarea investițiilor în unele județe din această zonă este nesemnificativă: spre exemplu, 130 de milioane de lei în județul Vaslui.

Este adevărat că județul în care este înregistrat sediul social al societăților este important, existând posibilitatea ca unele investiții străine din Moldova să apară la București, acolo unde rezidă sediul social al majorității investitorilor, dar aceasta nu înseamnă că situația din Moldova nu este una cel puțin problematică. Chiar dacă în realitate investițiile sunt mai mari decât cele din statistici, acestea rămân mici, infime, comparativ cu celelalte zone din țară. Acest lucru se reflectă în salariile care sunt cele mai mici la nivel național.

Explicația este simplă: companiile străine preferă zonele dezvoltate, pentru că acolo există deja infrastructura vitală în activitatea comercială. Or, în Moldova, așa cum am spus în repetate rânduri, chiar de la această tribună, „infrastructura e admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”. Lipsa unui aeroport care să permită aterizarea avioanelor de mare capacitate, lipsa unei autostrăzi care să ne lege de vestul țării, starea deplorabilă a infrastructurii existente fac din Moldova o zonă muribundă economic.

Dacă ne raportăm la costul forței de muncă, tocmai salariile mici de care vorbeam ar trebui să-i atragă pe investitori în Moldova. Totuși, lipsa infrastructurii este un obstacol prea mare pentru a fi trecut cu vederea. Nu numai că Moldova nu are nicio autostradă, ci doar proiecte, dar drumurile naționale sunt pline de plombe, din ce în ce mai nesigure și supraaglomerate.

Mediul de afaceri devine necompetitiv, activele nu pot fi valorificate, salariile rămân înghețate din cauza celorlalte costuri mari, în special de transport. Astfel, se produce un scurtcircuit în sectorul local de business. Prețul pentru rețeaua deficitară de infrastructură va fi plătit nu doar de sectorul transporturilor, ci mai cu seamă de economie. Mai mult, pe cât de absurd, pe atât de adevărat este că, deși sunt atâtea de făcut la capitolul drumuri, banii, atâția câți sunt, nu sunt cheltuiți, dar se solicită bani suplimentari și se introduc accize pentru a finanța autostrăzi care continuă să fie inexistente.

Mulțumesc.