Stenogramă plen

Mulțumim, domnule senator.

Urmează domnul senator Tătaru Nelu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Se pregătește domnul senator Bujor Marcel, din partea Grupului PSD.

sau Botoșani atrăgând investiții de doar câteva zeci de milioane de euro. Astfel, dacă zona capitalei a atras cele mai multe investiții străine, Moldova, regiunea în care au ajuns cei mai puțini bani, a înregistrat de zece ori mai puține investiții. Valoarea investițiilor în unele județe din această zonă este nesemnificativă: spre exemplu, 130 de milioane de lei în județul Vaslui.

Este adevărat că județul în care este înregistrat sediul social al societăților este important, existând posibilitatea ca unele investiții străine din Moldova să apară la București, acolo unde rezidă sediul social al majorității investitorilor, dar aceasta nu înseamnă că situația din Moldova nu este una cel puțin problematică. Chiar dacă în realitate investițiile sunt mai mari decât cele din statistici, acestea rămân mici, infime, comparativ cu celelalte zone din țară. Acest lucru se reflectă în salariile care sunt cele mai mici la nivel național.

Explicația este simplă: companiile străine preferă zonele dezvoltate, pentru că acolo există deja infrastructura vitală în activitatea comercială. Or, în Moldova, așa cum am spus în repetate rânduri, chiar de la această tribună, „infrastructura e admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”. Lipsa unui aeroport care să permită aterizarea avioanelor de mare capacitate, lipsa unei autostrăzi care să ne lege de vestul țării, starea deplorabilă a infrastructurii existente fac din Moldova o zonă muribundă economic.

Dacă ne raportăm la costul forței de muncă, tocmai salariile mici de care vorbeam ar trebui să-i atragă pe investitori în Moldova. Totuși, lipsa infrastructurii este un obstacol prea mare pentru a fi trecut cu vederea. Nu numai că Moldova nu are nicio autostradă, ci doar proiecte, dar drumurile naționale sunt pline de plombe, din ce în ce mai nesigure și supraaglomerate.

Mediul de afaceri devine necompetitiv, activele nu pot fi valorificate, salariile rămân înghețate din cauza celorlalte costuri mari, în special de transport. Astfel, se produce un scurtcircuit în sectorul local de business. Prețul pentru rețeaua deficitară de infrastructură va fi plătit nu doar de sectorul transporturilor, ci mai cu seamă de economie. Mai mult, pe cât de absurd, pe atât de adevărat este că, deși sunt atâtea de făcut la capitolul drumuri, banii, atâția câți sunt, nu sunt cheltuiți, dar se solicită bani suplimentari și se introduc accize pentru a finanța autostrăzi care continuă să fie inexistente.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Urmează domnul senator Bujor Marcel.

Se pregătește domnul senator Motoc Octavian, din partea Grupului PNL.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Titlul declarației politice: „Lipsa infrastructurii îi face pe investitori să ocolească Moldova”.

Oficiul Național al Registrului Comerțului a confirmat, dacă mai era necesar, o realitate chinuită: Moldova este ocolită de investitori.

Chiar dacă investițiile străine directe din ultimii 25 de ani au totalizat, la nivel național, aproximativ 33 de miliarde de euro, mai mult de jumătate din acești bani au avut ca destinație București și Ilfov, județe precum Vrancea, Vaslui

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice: „Un nou an școlar și vechile probleme ale sistemului de învățământ românesc”.

Stimați colegi,

Debutul anului școlar a readus în prim-plan problemele vechi și nesoluționate ale sistemului de învățământ românesc.

În România educația rămâne un domeniu subfinanțat. 4.000 din cele aproximativ 20.000 de unități de învățământ nu au autorizație sanitară de funcționare la început de an școlar. Comparativ cu anul trecut, situația nu s-a schimbat deloc, cele mai multe instituții școlare neautorizate sanitar fiind în mediul rural.

La unele unități de învățământ neautorizate sanitar se execută lucrări de reparații sau consolidare la care termenul-limită de execuție nu a mai fost respectat, altele nu sunt racordate la rețeaua de apă potabilă și canalizare, au grupurile sanitare în curtea școlii, nu au cabinete medicale, au spații degradate sau improprii desfășurării actului educațional, au mobilierul învechit sau iluminare deficitară a claselor, au spații care nu îndeplinesc condițiile cerute și nu dispun de condițiile sanitare corespunzătoare.

Ministrul educației și cercetării științifice, Sorin Cîmpeanu, a declarat că școala se situează, pe o scară de la 1 la 10, între 8 și 9, în timp ce Președintele României afirmă că „este o rușine națională ca una din cinci școli să nu dețină autorizație sanitară de funcționare” și că este necesar un plan de trei ani pentru modernizarea unităților de învățământ.

La nivel național există un număr mare de unități de învățământ care au nevoie acută de finanțare pentru modernizare și dezvoltare în vederea asigurării conformității cu standardele europene privind spațiile de desfășurare a procesului educațional.

În județul Bacău aproximativ 100 de unități școlare – grădinițe, unități din învățământul primar și gimnazial – nu beneficiază de condiții optime pentru desfășurarea activității școlare, a procesului instructiv-educativ, în vederea respectării standardelor minime de funcționare și creșterii nivelului de acces la educație inițială, timpurie și de bază.

Fondurile alocate Proiectului privind reabilitarea infrastructurii școlare în România pentru anul 2014 au fost în valoare de 15 miliarde de lei, insuficiente pentru finalizarea tuturor obiectivelor rămase de executat.

La întrebările și interpelările adresate în anul curent Ministerului Educației și Cercetării Științifice în vederea includerii la finanțare a unor unități de învățământ din județul Bacău, în special în mediul rural, mi s-a răspuns că ministerul nu are posibilitatea financiară de a susține investițiile din unitățile de învățământ preuniversitar, dar că va întreprinde, din punct de vedere legal, tot ceea ce este necesar pentru creșterea continuă a calității actului de învățământ.

După anul 1990, sistemul de învățământ românesc a fost în proces continuu de reorganizare, uneori lăudat, alteori criticat, ajungând astăzi la stadiul de lipsă de reformă, management defectuos, lipsa investițiilor în infrastructura școlară, salariile mici, care nu motivează cadrele didactice, elevi și părinți dezorientați.

Educația trebuie să reprezinte un domeniu prioritar pentru finanțare, are nevoie de o strategie națională nu doar în teorie, de o reformă coerentă, gândită pe termen lung, care să pună capăt schimbărilor continue și fără rezultat din sistemul educațional.

România ar trebui să învețe de la sisteme educaționale implementate în alte țări europene, pentru a ajunge la o formulă de succes, investind în calitatea actului de învățământ și în cadrele didactice.

Sistemul educațional românesc are nevoie de reorganizare și îmbunătățire continuă a calității, performanței și eficienței pentru a ajunge la standardele europene. Dar, până la elaborarea unei strategii de dezvoltare și

modernizare eficientă a sistemului educațional românesc, ne resemnăm că educația în România se află între promisiuni și dificultatea materializării lor.

Vă mulțumesc.

Mulțumim, domnule senator.

Urmează domnul senator Motoc Octavian, din partea Grupului PNL.

Se pregătește doamna senator Firea Gabriela, din partea Grupului PSD.

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele politice de astăzi este „Guvernul PSD doar mimează sprijinirea sectorului IMM”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Un Guvern de stânga, format pe scheletul unui partid socialist de tip dâmbovițean, nu poate să fie unul care să sprijine întreprinzătorii. Nu este în gena lui să facă asta. El este învățat să împartă sărăcia la toți, dacă se poate în mod egal, cu excepția propriei camarile, care se îmbogățește aproape fără excepție de pe urma contractelor din bani publici.

Forțat să supraviețuiască politic, premierul Ponta a venit cu soluția implementării unui cod fiscal de esență liberală, dar cu capcane pentru întreprinzători. Astfel, din 2016 se va aplica un sistem diferențiat de impozitare pentru microîntreprinderi, care nu le ajută cu nimic pe acestea.

În timp ce scad accizele la alcool, în mod surprinzător, se vor plăti mai mulți bani pentru contribuțiile sociale, diferențiindu-se cotele de plată în funcție de tipul de condiții de muncă. Cresc semnificativ taxele locale, impozitele pe terenuri și mai ales pe clădiri, care se diferențiază de aici înainte în funcție de destinația proprietății – rezidențiale și nerezidențiale. Astfel, cei care au sediile firmelor acasă pot plăti un impozit și de zece ori mai mare decât până acum. Mai mult, Codul fiscal le permite consiliilor locale să majoreze impozitele și taxele cu până la 50%, față de 20%, cum era până acum.

Dar una dintre cele mai mari păcăleli pe care le-au luat micii întreprinzători a fost cea legată de aplicarea schemei ajutoarelor _de minimis_ prin Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri. Pe lângă faptul că proiectele inițiale le-au fost date peste cap prin diminuarea sumei finanțabile, de la 200.000 de euro la 100.000 de euro, accesul la finanțare a fost foarte mult întârziat.

Procedura pe acest program, generos în concepție, este de a face cheltuielile din propriile resurse, în direcția implementării proiectului aprobat de minister, după care, în urma verificării modului în care s-au efectuat cheltuielile și a existenței echipamentelor și utilajelor achiziționate, se face rambursarea din bani publici. În acest sens, sute de beneficiari, IMM-uri, au făcut achizițiile în cauză încă de anul trecut, în cele mai multe cazuri pe bază de împrumuturi bancare, și statul român nu le-a efectuat nici până acum plățile datorate. Mulți au sperat ca măcar la rectificarea bugetară din august 2015 să primească banii, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Și, uite așa, în timp ce trâmbițează existența unei creșteri economice semnificative, Guvernul omoară sute de IMM-uri, multe dintre ele intrate deja în colaps din cauza imposibilității de a mai plăti ratele și dobânzile la împrumuturi. Și ce încredere să mai aibă întreprinzătorii să mai apeleze la astfel de instrumente de sprijin, în condițiile lipsei de predictibilitate a plăților?

## Domnule prim-ministru,

Măcar în al 12-lea ceas identificați resursele necesare pentru acoperirea acestor plăți, pe care beneficiarii IMM le așteaptă cu disperare. Dacă este nevoie să vă reamintesc, sectorul IMM realizează două treimi din cifra de afaceri la nivel național și generează peste 60% din locurile de muncă. Vă mulțumesc.

Mulțumim, domnule senator.

Doamna senator Firea Gabriela, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Se pregătește domnul senator Badea Viorel, din partea Grupului parlamentar al PNL.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația mea politică poartă titlul „Cui folosește demonizarea Parlamentului și a parlamentarilor?”.

Parafrazându-l pe Winston Churchill, care spunea că „democrația este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum”, putem afirma că Parlamentul, deși este departe de a fi o instituție perfectă, are un rol esențial în funcționarea oricărui sistem democratic.

Fiind un organ eminamente reprezentativ, Parlamentul nu este altceva decât o oglindă fidelă a societății. Desigur, la fiecare scrutin ne dorim să fie aleși cei mai buni dintre cei buni, dar aceasta nu este decât o dorință. Cei mai buni dintre cei buni ori nu candidează, ori se înscriu pe listele partidului greșit, ori, odată aleși, nu mai par chiar atât de buni. Parlamentul este, prin însăși definiția sa, un loc al dezbaterii, un loc unde se confruntă idei, argumente, persoane.

O altă explicație pentru imaginea negativă a parlamentarilor rezidă chiar din calitatea lor de reprezentanți ai poporului. Pentru că, dacă poporul își exercită puterea prin intermediul aleșilor săi, este normal ca aceștia să fie făcuți responsabili, _in corpore_ , pentru toate nemulțumirile populare. Peste tot în lume parlamentele se confruntă cu această problemă și este firesc să fie așa. La noi însă, atitudinea critică față de politicieni, în general, și față de parlamentari, în mod particular, se transformă din ce în ce mai des în demonizare. Din păcate, la această stare de fapt contribuie, în mare măsură, înșiși politicienii, fie prin comportamente inadecvate, fie prin generalizarea unor critici punctuale.

Este greu să cerem respect și încredere pentru clasa politică din partea publicului și a mass-mediei, dacă aceste trăsături nu se regăsesc în primul rând la membrii acesteia. Prea des disputele nu sunt unele de idei, ci între persoane, or, atacând zi de zi adversarii ca persoane, și nu pentru ideile lor, percepția va fi, mai devreme sau mai târziu, că toți sunt o apă și un pământ. Salut, așadar, demersul PSD, urmat și de către PNL, de a înființa un grup de lucru care să lucreze

la un pachet de măsuri pentru recredibilizarea și reformarea Parlamentului.

În discursul ținut ieri în fața Camerelor reunite, președintele Klaus Iohannis a afirmat că își dorește un Parlament puternic. Acest lucru l-a spus în repetate rânduri și predecesorul său, care însă nu a avut nicio reținere în a ataca furibund parlamentarii partidelor care îi erau ostile.

Mulți dintre cei care se lasă antrenați în acest joc al demonizării parlamentarilor nu și-au pus probabil nicio clipă întrebarea cui folosește să avem un Parlament slab, decredibilizat. Așa, cu bunele și cu relele sale, Parlamentul este instituția fundamentală a sistemului democratic. În afară de funcțiile de reprezentare și legiferare, Parlamentul mai are o funcție absolut vitală, aceea de control al Executivului și al altor instituții care exercită, într-un fel sau altul, puterea în stat.

Un Parlament slab înseamnă și un control slab al acestor instituții, ceea ce, privit din orice unghi, nu are cum să fie un lucru bun. Așa cum bine spunea Lincoln cu câteva sute de ani în urmă, poți păcăli pe toată lumea un timp sau îi poți păcăli pe unii tot timpul, dar nu ai cum să păcălești tot timpul pe toată lumea.

Vă mulțumesc.

## Mulțumim, doamnă senator.

Urmează domnul senator Badea Viorel, din partea Grupului PNL.

Se pregătește domnul senator Agrigoroaei Ionel, din partea Grupului parlamentar al PSD.

## Stimați colegi,

O să dau citire unui demers pe care l-a făcut comunitatea românilor din Emiratele Arabe, care poartă titlul „Nu uitați românii din diaspora, pentru ca ei să nu uite de România!”.

Comunitatea românilor din Emiratele Arabe Unite, care întrunește în jur de 10.000 de membri și care este într-o continuă expansiune, roagă Guvernul României și autoritățile să-și îndrepte atenția către diaspora, în general, și către această comunitate, în particular, prin:

1. Suplimentarea personalului diplomatic de la reprezentanțele diplomatice din Abu Dhabi și Dubai, astfel încât să se răspundă util și eficient comunității românești, cetățenilor care intenționează să aibă relații cu instituții, firme sau cetățeni români și să poată reprezenta cum se cuvine România, precum urmează:

a) procesarea actelor, intervenția în situații de urgență sau de criză (asistența familiilor mixte, divorț și partaj, persoane fără contract de muncă; români care necesită asistență juridică, alte cazuri care necesită intervenție rapidă din partea statului român), ținând cont de specificul legilor din această zonă și de diferite implicații;

b) desfășurarea susținută a activității diplomatice la un nivel corespunzător uzanțelor într-o zonă de importanță majoră;

c) reprezentarea, promovarea și susținerea reală a intereselor economice ale României în Emiratele Arabe Unite și în zona economică convergentă, prin încurajarea intrării pe piață a firmelor românești, stabilirea de relații economice și atragerea capitalului local și din zonă pentru investiții în România și în sens invers. În acest fel, se cere promovarea unei politici de facilitare a obținerii vizelor în cazul persoanelor care au o capacitate reală de a investi în România;

d) reprezentarea și promovarea identității și culturii naționale prin numirea de atașați culturali la nivel de reprezentanță diplomatică, înființarea unui centru cultural și comunitar și susținerea în cadrul acestuia a unei instituții de învățământ, respectiv grădinița sau școala de weekend, prin care copiii români să își practice limba maternă. Acest centru trebuie dotat corespunzător, cu patrimoniu specific, care, pe lângă scopul didactic, trebuie să reflecte și caracterul nostru, și aici ne referim la o gamă diversă, de la costume populare și steaguri la materiale promoționale și terminând cu o bibliotecă românească. Se dorește facilitarea organizării de spectacole și evenimente cu prilejul sărbătorilor naționale și tradiționale;

e) susținerea organizării, promovării și dezvoltării Clubului Social al Comunității Românilor din Emiratele Arabe.

2. Asigurarea de fonduri și dotări necesare bunei desfășurări a activităților menționate mai sus, prin:

a) selecționarea și numirea unor echipe competente din punct de vedere profesional, care să fie motivate printr-un pachet salarial corespunzător standardului de viață din Emiratele Arabe Unite, astfel încât să fie evitate schimbările dese care duc la instabilitate și ineficiență în activitate;

b) de asemenea, prin desfășurarea de activități diplomatice care să promoveze imaginea României, incluzând aici Ziua României și alte evenimente importante de această natură, cum ar fi simpozioane, seri culturale, expoziții, recepții prilejuite de sărbătorile naționale.

Totodată, comunitatea românilor din Emirate solicită multiplicarea numărului delegațiilor oficiale ale statului român – la nivel prezidențial, parlamentar și guvernamental –, precum și stabilirea de către acestea, și fără excepții, a unor întâlniri cu membri reprezentativi ai comunității.

În concluzie, comunitatea solicită statului român să-și îndrepte atenția către românii din Emirate, care, în ciuda numărului aparent redus, comparativ cu alte comunități, este deosebit de valoroasă, atât prin poziționarea într-unul dintre locurile cele mai importante din punct de vedere politic, financiar și economic ale lumii, cât și prin valoarea profesională deosebită a membrilor comunității. Toate acestea fac ca românii și România să fie considerați în Emirate o parte firească și foarte importantă a civilizației europene. Pentru ca România și poporul român să fie stimate și apreciate așa cum se cuvine, vă solicităm să luați în considerare acest demers.

Autor: Comunitatea românilor din Emiratele Arabe. Mulțumesc.

Mulțumim, domnule senator. Urmează domnul senator Agrigoroaei Ionel.

Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Nasta Nicolae.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Domnule prim-ministru,

## Stimați colegi,

Am avut prilejul să fac parte trei ani la rând din Comitetul de selecție și Delegația Academiei și Consiliului European de

Turism, condusă de Excelența Sa domnul prof. dr. Anton Caragea, președintele Institutului de Relații Internaționale și Cooperare Economică, având misiunea de a selecta și decerna premiile mondiale de turism acelei țări care îndeplinește cel mai bine cerințele valorilor europene.

În 2013 am decernat premiile mondiale de turism unei țări din Asia, Laos, iar în 2014 și 2015 pentru continentul african: Zimbabwe și Etiopia.

În urma acestor evenimente deosebite în care România a fost reprezentată la cel mai înalt nivel profesional și diplomatic, fiind primiți de președinte, prim-ministru, membri ai guvernului din țările africane și ale Asiei și de alți reprezentanți ai organizațiilor internaționale, am constatat următoarele.

România este foarte mult apreciată acolo unde noi avem și cele mai mari oportunități în interesul național al țării, dar, motivați de o gândire subiectivă și de idei preconcepute, unii factori decizionali ai țării noastre au neglijat în ultimii 25 de ani aceste oportunități pentru România.

Fiind convins că în continuare voi primi critici de la persoane care nu înțeleg fenomenul, voi aduce argumente noi, care să motiveze factorii responsabili ai statului român, pentru ca aceștia să ia măsuri urgente astfel încât să nu rateze nicio oportunitate în interesul României, chiar dacă ar trebui să mergem la capătul lumii pentru a ne atinge acest obiectiv.

Silviu Brucan, dușmanul de moarte al lui Nicolae Ceaușescu, recunoștea că fostul Președinte al României, chiar dacă a făcut și multe erori în politica internă a României, dar după foarte multe realizări..., în politica externă Nicolae Ceaușescu era genial. Și sunt de acord cu afirmația lui Silviu Brucan.

Când am fost primit anul trecut de președintele statului african Zimbabwe, de către Excelența Sa Robert Mugabe, am reținut, cu multă emoție și mândrie de a fi român, următoarea afirmație: „Domnule senator, cei mai buni piloți ai Africii sunt pregătiți în România, în urma acordului pe care l-am încheiat cu țara dumneavoastră în timpul lui Ceaușescu. Noi am avut și suntem dispuși în continuare să reîncepem și să intensificăm relațiile bilaterale România – Zimbabwe, ambele țări putând profita de imensele oportunități.” Și sunt de acord cu președintele statului african, Excelența Sa președintele Mugabe. „Există oportunități imense pentru țările noastre și trebuie folosite în interesul ambelor popoare.”

În luna iulie, după ce Comitetul Academiei și Consiliului European de Turism au decis ca premiul mondial pentru anul 2015 să-l primească Etiopia, la numai câteva zile de la decernarea premiului, președintele SUA, Barack Obama, recunoaște și apreciază că a fost cea mai bună decizie, afirmând: „Etiopia chiar merita această unică distincție și recunoaștere la nivel mondial ca cea mai bună destinație turistică și culturală a anului 2015.”

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

## Stimați colegi,

În toate delegațiile în care am fost solicitat să mă implic, fără niciun cost din partea statului român, de fiecare dată costurile fiind suportate de către statul care m-a invitat, am urmărit să identific toate oportunitățile în interesul României, iar acolo unde România chiar nu putea oferi nicio șansă unei oportunități, în acel caz am promovat o altă țară europeană prietenă. România trebuie să intensifice de urgență identificarea tuturor oportunităților, în interesul național, în toate țările din afara Europei. Africa, Asia și America Latină pot oferi mari avantaje României.

Așa cum țări importante ale Europei au fost pionieri și deschizători de drumuri în România, la fel și România poate fi în țări din Africa și Asia.

În memoria popoarelor din Asia și Africa există toată aprecierea și multe amintiri plăcute privind România și românii.

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Etiopia este un asemenea exemplu, din multe altele. Vă rog să inițiați și să promovați proiecte concrete în interesul național al României. Etiopia, care găzduiește și capitala statelor continentului african, în Addis Abeba, un fel de Bruxelles al Africii, trebuie să fie o prioritate pentru interesele naționale ale României.

Vă voi sta la dispoziție, fiind dispus să mă implic atât cu expertiza și experiența pe care le am în acest domeniu, cât și cu relațiile de pe continentul african.

Cu multă considerație, Ionel Agrigoroaei, senator de Iași. Vă mulțumesc.

Mulțumim, domnule senator.

Urmează domnul senator Nasta Nicolae, din partea Grupului parlamentar liberal-conservator.

Îmi cer scuze, domnule senator, pentru mai devreme.

Bună ziua, domnule președinte de ședință! Dragi colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Așa-zisa comunicare politică la nivelul unor parlamentari”.

La început de sesiune parlamentară consider că este cazul să analizăm posibilitatea tratării cu maturitate a mai multor teme politice, printre care cea privind reglementarea în domeniul fiscalității, a sănătății și a educației din perspectiva interesului general, și nu a populismelor specifice unei perioade preelectorale.

În general, partidele politice, fie ele de dreapta, fie de stânga, uită anumite ideologii de la care afirmă că se trag și derulează o serie de oferte populiste, de distribuire a resurselor financiare ale statului.

Nu pot să nu am în vedere îndemnul președintelui Klaus Iohannis privind reformarea clasei politice, mai precis – îl citez – „momentul zero pentru recredibilizarea legii”, îndemn care, din păcate, nu este respectat nici de foștii colegi de partid ai domnului Iohannis.

## Stimați colegi,

Nu voi încerca în această declarație politică vreo serie de justificări sau critici la adresa opoziției sau la nivelul întregii clase politice, dar modul în care sunt denigrate public o serie de personalități nu mai trebuie să fie subiect de cancan media și de așa-zisă comunicare politică, fie ea audiovideo sau on-line. În ultima vreme am văzut cum o serie de colegi parlamentari se folosesc de rețele de socializare pentru a lansa atacuri la persoană, care dovedesc mult infantilism și lipsă de fond, doar pentru a-și justifica calitatea de senator

sau deputat, dar, din păcate, lipsesc propuneri de teme politice sau de programe publice de interes național.

Doamnelor și domnilor senatori,

Eu nu sunt un adept al teoriei formei fără fond și, în acest sens, consider că, atunci când lansăm un atac politic, un discurs public sau o declarație de presă, e bine să ne uităm totuși în oglindă și să ne analizăm propria conștiință înainte de a da drumul vorbelor.

Sper ca până la sfârșitul acestei legislaturi să învățăm lecția de a avea cultură politică și maturitatea asumării reale a discursului sau a declarațiilor publice.

Vă mulțumesc.

Mulțumim, domnule senator.

Urmează doamna senator Federovici Doina, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule senator Nasta, să veniți să depuneți...

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața, distinși colegi!

Declarația politică de astăzi am intitulat-o sugestiv: „Școlile fără autorizație de funcționare”.

Stimați colegi,

În ultima perioadă a fost lansată în spațiul public necesitatea organizării unei dezbateri publice pe tema infrastructurii din educație, dar e bine de știut că sunt lucruri care se întâmplă chiar acum.

Anul trecut a fost lansat poate unul din cele mai mari programe din educație, de a reabilita, finaliza sau moderniza 500 de școli din România, plecând, bineînțeles, de la situația de dinainte, în care 1.700 de școli din România erau în diverse faze de execuție, cu lucrări sistate. 500 de școli au fost selectate de către Ministerul Educației, iar Ministerul Dezvoltării a găsit două surse de finanțare: fonduri europene și Programul Național de Dezvoltare Locală, în care au inclus aceste investiții. Aceste obiective au fost prioritare în aceste programe, iar până la finalul anului cele 500 de școli vor fi finalizate și dotate cu prioritate cu mobilier, astfel încât copiii să aibă la dispoziție 500 de imobile în care să învețe în condiții bune și foarte bune.

În ceea ce privește clădirile care nu au autorizație de funcționare, anul trecut a fost semnat un protocol între Ministerul Educației și Ministerul Dezvoltării prin care Ministerul Educației s-a angajat ca, pentru cele peste 2.100 de școli – asta era evidența atunci, bineînțeles –, despre care spuneau că nu au autorizație sanitară de funcționare, să transmită la Ministerul Dezvoltării o minimă documentație cu lucrările care sunt necesare pentru a fi realizate, în așa fel încât școlile respective să primească autorizație de funcționare. Bineînțeles, autoritățile au început să transmită la Ministerul Dezvoltării, în ultima perioadă, studii de fezabilitate și proiecte tehnice necesare pentru a se efectua lucrările respective, iar în perioada următoare Guvernul, prin Ministerul Dezvoltării, sigur că va aloca fondurile necesare pentru ca și acest program să se realizeze și aceste unități de învățământ să aibă autorizație de funcționare.

Strict, dacă ar fi să mă refer la județul pe care-l reprezint în Parlamentul României, la județul Botoșani, la începutul anului școlar 2015–2016, din numărul total de 530 de unități școlare, doar 311 dețineau autorizație de funcționare. Mergând pe procente, vedem sau observăm că sunt doar 60%, iar ponderea față de anul trecut a crescut cu 10%. Însă acest lucru nu ne bucură în totalitate.

Învățământul botoșănean are încredere în Ministerul Dezvoltării și, în perioada imediat următoare, toate acele unități de învățământ care nu au astăzi autorizație de funcționare suntem ferm convinși că vor primi fondurile necesare, astfel încât copiii din județul Botoșani să desfășoare actul educațional în condiții foarte bune.

Pe de altă parte, în programul care a fost desfășurat anul trecut, județul Botoșani, cu sprijinul finanțării primite de la Ministerul Dezvoltării, a finalizat mai multe investiții în infrastructura din învățământ. Altele, bineînțeles, sunt în diferite stadii de execuție sau diferite stadii procedurale.

Și mulțumesc pe această cale, în numele copiilor din comuna Românești, comuna Răchiți, Suharău, comuna Tudora sau Vorniceni, că Ministerul Dezvoltării, prin miniștrii care au fost la acest minister și ministrul care este astăzi, alocă aceste sume județului Botoșani și dă atenția cuvenită acestor copii.

Mulțumesc și Doamne-ajută!

## **Domnul Augustin Constantin Mitu:**

Mulțumim, doamnă senator. Au mai depus declarații politice:

– din partea Grupului parlamentar al PSD, domnii Iovescu Ioan, Fifor Mihai, Moga Nicolae, Bodog Florian, Vochițoiu Haralambie, Crețu Gabriela, Saghian Gheorghe, Rotaru Ion, Mohanu Nicolae, Butnaru Florinel, Bădălău Niculae și Popa Constantin;

– din partea Grupului parlamentar al PNL au mai depus declarații politice domnii Oprea Dumitru, Boeriu Valeriu, Igaș Traian, Luchian Ion, Tișe Alin, Pașcan Marius, Tudor Doina, Ghilea Găvrilă, Hașotti Puiu, Florian Cristian Daniel;

– din partea Grupului parlamentar liberal-conservator au depus declarații politice domnii senatori Durbacă Eugen, Niță Mihai, Ghișe Ioan;

– din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna Biró Rozalia;

– din partea senatorilor independenți, domnul senator Marian Valer.

Dacă nu mai sunt...

Constat că nu mai sunt colegi înscriși la cuvânt.

Declar închisă ședința Senatului de astăzi, 17 septembrie 2015.

Declarația politică se intitulează „Soluții pentru România, și nu numai: Cuvântul lui Dumnezeu. Importanța rugăciunii în istoria lumii”.

Pornind de la rezistența pe care am sesizat-o referitoare la necesitatea recunoașterii importanței rugăciunii în activitatea Parlamentului României, aș vrea să vă aduc la cunoștință câteva fapte care au a face cu istoria și cu relația ei cu rugăciunea.

Întotdeauna oamenii înțelepți învață din istorie, iar ceilalți sunt doar niște repetenți.

Biblia nu are două istorii, faptele ei se desfășoară într-o istorie reală. Povestirile ei nu au loc într-un timp nedefinit, nu încep cu „a fost odată ca niciodată...”. Dumnezeul care ni s-a revelat în Sfânta Scriptură Își găsește plăcerea să conlucreze cu omul, coroana creațiunii Sale, la făurirea istoriei lumii, care este urzeala pe care și-a țesut istoria mântuirii Sale. Rugăciunea ocupă un loc esențial nu doar în istoria Mântuirii, dar mult mai puțin se vorbește despre impactul rugăciunii în istoria popoarelor.

Biblia este plină de astfel de evenimente în care oamenii responsabili de destinul poporului au experimentat puterea și valoarea rugăciunii, care a pus în lucru puterea lui Dumnezeu în situații care păreau, omenește, fără ieșire. Dumnezeu nu i-a ascultat doar pe evrei în decursul istoriei. De exemplu, pocăința locuitorilor din Ninive, capitala Asiriei, în urma mesajului profetului Iona, a întârziat cu un secol judecata lui Dumnezeu asupra acestui imperiu sângeros.

Poate puțini dintre noi știm că în noaptea de 21 spre 22 decembrie ’89 fostul nostru coleg, senatorul, cărturarul și poetul Ioan Alexandru, unul dintre fondatorii Grupului de rugăciune din Parlament, a înconjurat de șapte ori clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist rugându-se pentru căderea tiraniei comunismului. Învățase acel lucru din Biblie, în care evreii s-au rugat astfel pentru căderea Ierihonului, atunci când au pășit în Țara Sfântă.

Puține revoluții vor fi avut un slogan ca cel pe care Timișoara l-a făcut cadou poporului român: Există Dumnezeu! Există Dumnezeu! Sute de mii de oameni îngenuncheau în piețele României și-și regăseau astfel libertatea terfelită de comunism. Redescoperiseră adevărul spus de marele cărturar Gheorghe Asachi, unul dintre fondatorii învățământului românesc: „Singura îngenunchere care nu înjosește este în fața lui Iisus Hristos!”

Dacă însă evenimentele din decembrie 1989 pot fi socotite cu greu o revoluție, etosul ei seamănă într-o anumită măsură cu cel al Revoluției Americane, cel puțin în ceea ce privește invocarea Dumnezeului istoriei. Poate și în aceea că și noi, și americanii am avut strămoși creștini. Pelerinii care au plecat spre America în 1620 au sperat că vor făuri acolo o societate în care fiecare să se poată ruga în libertate. Unii dintre ei văzuseră cum în 1588 Invincibila Armada, care voia să cucerească Marea Britanie, fusese spulberată ca răspuns la rugăciunile acelora care au vrut să-I dea lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu, iar Cezarului doar atât cât este al Cezarului. Până și regele Filip al II-lea al Spaniei a recunoscut că nu se poate lupta cu Dumnezeu.

Independența SUA a fost precedată de o mare trezire spirituală și de o reîntoarcere la învățătura Mântuitorului, propovăduită de către marele predicator George Whitfield. După o astfel de deșteptare a conștiințelor, nu mai sunt de mirare impregnarea cu principii biblice a Declarației de Independență în 1776 și faptul că marea majoritate a semnatarilor erau credincioși. În câteva rânduri Declarația de Independență face referire la Dumnezeu, care nu este doar Creatorul, ci și Judecătorul istoriei.

Unul dintre documentele care au rămas de la George Washington este și o proclamație în care poporul american este chemat să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru binecuvântarea de a trăi într-o țară liberă.

Proclamația lui Abraham Lincoln din timpul Războiului de Secesiune merge până acolo încât invită națiunea să-și mărturisească păcatele și fărădelegile cu căință și smerenie și recunoaște adevărul sublim vestit în Sfintele Scripturi și dovedit în istorie, potrivit căruia numai acele națiuni sunt binecuvântate al căror dumnezeu este Domnul...

Vizita din 1993 în SUA la Micul Dejun cu Rugăciune Națională a lui Ioan Alexandru, senator, și Petre Dugulescu, deputat, a adus României nu doar Clauza națiunii celei mai favorizate, după un timp destul de lung în care a fost suspendată, ci și o instituție care avea deja tradiție și respectabilitate în cultura politică americană. Este vorba despre Grupul de rugăciune format și în Parlamentul României.

Tendința spre asociere care caracterizează acea societate vine tocmai din atracția pe care o cultivă comuniunea creștină, iar instituția Micului Dejun cu Rugăciune este o tradiție inspirată de întâlnirea Mântuitorului cu ucenicii Săi, după Înviere, în zori, pe malul Mării Galileei. Și oamenii politici credincioși se întâlnesc astfel, în spiritul Mântuitorului, care a sfărâmat toate barierele sociale.

În anii ’50, într-un moment critic pentru istoria Americii, care amenința să degenereze într-un război mondial, e vorba de Războiul Coreei, un grup de congresmani credincioși au inițiat un Mic Dejun cu Rugăciune Națională. Au invitat oameni din toate straturile societății, militari, diplomați, oameni ai bisericii, împreună cu personalități din lumea întreagă pentru a celebra persoana Mântuitorului, a Prințului păcii. În felul acesta s-au format în multe alte parlamente grupuri de rugăciune, în care oameni politici aflați în fruntea țărilor lor nu se sfiesc să-I ceară ajutorul Domnului domnilor și Împăratului împăraților. Evenimentele se desfășoară în locuri publice, dar nu au un caracter monden și camerele video nu-și găsesc locul acolo. În 1993, delegația României, formată din senatorul Ioan Alexandru și deputatul Petru Dugulescu, a lăsat o impresie extraordinară și datorită faptului că i-a adus în dar nou-alesului președinte american o Biblie. E vorba de o reproducere a Bibliei de la București din 1688, care a făcut literalmente minuni diplomatice.

Mottoul acestor întâlniri de rugăciune a fost același cuvânt biblic de acum 3.000 de ani, la fel de actual ca și atunci:

„Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea și se va abate de la faptele lui rele, atunci îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.”

Acestea fiind zise, e greu de înțeles alergia pe care o au încă unii oameni politici, chiar dintre cei care conduc Senatul României, la inițiativa de a invoca prezența și ajutorul Domnului domnilor și Regelui regilor, în fața căruia, vrând-nevrând, vom da odată cu toții socoteală, chiar și noi, senatorii României din anul de grație 2015!

Vă rog să citiți Evanghelia după Matei, capitolul 6, versetele 9–13.

Dumnezeu să binecuvânteze România!

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Criza refugiaților: provocare politică majoră pentru UE”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Pe parcursul ultimelor luni am asistat cu îngrijorare crescândă la acutizarea dramatică a crizei imigranților.

Zeci și sute de mii de oameni, incluzând, nu de puține ori, familii întregi cu copii minori, au luat cu asalt porțile Europei încercând cu disperare să evadeze din infernul unor conflicte sângeroase și al unor crize care par fără de sfârșit.

Milioane de cetățeni ai Siriei și Irakului au fost obligați să-și abandoneze căminele și să încerce, sub presiunea terorii și a acțiunilor agresive ale grupării fundamentalist-islamiste Da’esch, să-și găsească scăparea, pentru ei și familiile lor, pe teritoriul țărilor din jur, fie că este vorba de Turcia (unde s-ar afla deja, potrivit autorităților de la Ankara, peste 2 milioane de refugiați), Iordania sau Liban, fie chiar de unele state UE. Astfel, potrivit datelor furnizate de Frontex (Agenția europeană pentru gestionarea cooperării operaționale la frontierele externe ale UE), cele mai afectate state UE sunt Grecia (210.000 de imigranți în 2015, dintre care aproape 110.000 în iulie și august), Italia (160.000 în 2015, peste 40.000 în iulie și august), Ungaria (148.000 în 2015, aproape 80.000 în iulie și august).

Asistăm, așadar, la un veritabil dezastru umanitar, fără precedent în epoca modernă, precum și la o provocare politică majoră pentru UE, o criză care ridică probleme uriașe în plan economic și social nu doar pentru statele membre direct vizate, ci pentru Uniunea Europeană ca întreg.

Pe cale de consecință, UE nu mai poate asista pasivă la deteriorarea continuă a situației și la valurile nesfârșite de imigranți sosiți din Orientul Mijlociu și nordul Africii, amenințând securitatea și stabilitatea țărilor noastre. Consider că o soluție politică comună convenită la nivel UE în criza imigranților ar trebui să ia în considerare măsuri urgente atât pe termen scurt, vizând gestionarea crizei sociale și umanitare create în statele UE confruntate cu fluxurile masive de imigranți, cât și pe termen mediu și lung, cu accent pe combaterea cauzelor profunde ale situației.

În ceea ce o privește, România și-a exprimat din primul moment solidaritatea cu celelalte state membre ale UE și s-a pronunțat în favoarea adoptării, la nivel UE, de măsuri coerente în legătură cu gestionarea concertată și eficientă a problematicii complexe a crizei imigranților.

O asemenea abordare la nivel UE ar trebui să se fundamenteze pe dialog și consultare între statele membre și, mai ales, pe o viziune politică și strategică comună și clară privind soluționarea pe termen mediu și lung a crizei refugiaților, dincolo de soluțiile de moment legate de soluționarea urgenței umanitare. În același timp, strategia UE în domeniu ar trebui să vizeze problematica de ansamblu a imigrației și azilului în spațiul UE, inclusiv reforma sistemului Schengen, a cărui existență a fost pusă oricum sub semnul întrebării sub impactul valurilor uriașe de imigranți care au asaltat continentul european.

Consider că orice soluție viabilă în materie va trebui să aibă în vedere ideea de cote voluntare de refugiați, autoasumate de către statele membre, în acord cu condițiile concrete și capacitățile efective de găzduire și gestionare existente în statele respective.

În acest context, doresc să salut inițiativa convocării, la 8 septembrie anul curent, sub egida Parlamentului României, a comisiilor reunite pentru politică externă, pentru ordine publică și siguranță națională, pentru afaceri europene, respectiv a Comisiei speciale comune pentru aderarea la Spațiul Schengen într-o ședință comună cu reprezentanți ai Președinției și Guvernului, inclusiv ai MAE, pe tema fenomenului migrației. Salut, totodată, decizia adoptată cu acest prilej privind înființarea în regim de urgență, la nivelul Parlamentului, a unei comisii/subcomisii specializate pe problematica migrație, azilanți și refugiați, având drept obiectiv monitorizarea strânsă a chestiunilor respective, inclusiv din perspectiva ajustării și armonizării legislației naționale în domeniu cu normele adoptate la nivel UE.

Îmi manifest, în același timp, deplina încredere că reuniunea CSAT din 17 septembrie anul curent va adopta o poziție națională consolidată în domeniu, în acord cu punctele de vedere deja exprimate la nivel de președinte, prim-ministru, precum și de liderii principalelor partide politice.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică se intitulează „Epuizarea stratului de ozon afectează viața copiilor noștri”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Evenimentele cotidiene se succed cu repeziciune. Fiecare zi aduce noi știri.

Totuși nu poate fi trecută cu vederea situația climatologică a acestui an: valori foarte mari de temperatură, pe un interval mare de timp, precum și absența precipitațiilor conduc spre atestarea teoriei „schimbărilor climatice”. Cauza – reducerea stratului de ozon. Este motivul pentru care ziua de 16 septembrie – Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon nu poate fi neglijată.

Anul 2015 marchează împlinirea a 30 de ani de când Programul Națiunilor Unite pentru Mediu – UNEP a declarat ziua de 16 septembrie Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon.

Comunitatea internațională, conștientă de pericolul pe care îl constituie pentru viața pe planeta Pământ epuizarea stratului de ozon, a adoptat, în 1985, Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon. La 27 aprilie 1993, ca urmare a transmiterii către secretarul general al ONU a instrumentelor sale de aderare, România a devenit țară parte la regimul internațional al ozonului.

Demersurile nu s-au oprit la cercetarea și supravegherea fenomenului, ci s-a trecut la măsuri ferme. Odată stabilită lista substanțelor care distrug stratul de ozon, a fost adoptat Protocolul de la Montréal, la care au aderat 185 de state. Protocolul de la Montréal este un model de colaborare internațională în domeniul mediului între reprezentanții guvernelor, lumea științifică, reprezentanții industriașilor și publicul larg.

Construit pe baza principiului că este mai ușor să previi decât să refaci, acest acord internațional prevede că nu este admisă nicio întârziere în luarea măsurilor atunci când sunt previzibile efecte ireversibile.

Eforturile naționale și internaționale au fost confirmate de o scădere substanțială a concentrațiilor de chimicale, în special clor și produșii săi de oxidare, din atmosferă.

Protecția stratului de ozon se realizează, în principal, prin măsurile concrete luate de legislațiile țărilor semnatare ale Convenției față de industriile producătoare de substanțe și echipamente care conțin substanțele care epuizează stratul de ozon. Dar, din ce în ce mai eficient, acest lucru se realizează și de către populație, beneficiară a acestor măsuri,

prin creșterea responsabilității față de problematica de mediu și printr-o atitudine civică.

În plan legislativ există o serie de reglementări în vederea respectării obligațiilor asumate în cadrul Convenției internaționale privind protecția stratului de ozon.

Pornind de la Legea nr. 84/1993 privind ratificarea Convenției pentru protecția stratului de ozon, a Protocolului de la Montréal privind substanțele care epuizează stratul de ozon și a amendamentului său, adoptat la Londra, continuând cu Legea nr. 9/2001 privind substanțele care epuizează stratul de ozon și până la ultimele reglementări adoptate de Parlament, reiterez propunerea pe care am făcut-o în legislatura trecută privind demararea acelui codex legislativ prin care să poată fi evidențiată și actualizată legislația pe domenii. Pentru o dezvoltare durabilă, acest domeniu este esențial.

De la tribuna acestui înalt forum care este Senatul României lansez un apel pentru susținerea acțiunilor care conduc la protejarea și conservarea patrimoniului național.

Contribuția fiecăruia dintre noi, indiferent cât este ea de mică, aduce cu siguranță rezultate, atestând veridicitatea vechiului proverb indian: „Nu moștenim pământul de la strămoși, ci îl împrumutăm de la copiii noștri.” Vă mulțumesc.

## Stimați colegi,

În declarația mea politică de astăzi aș dori să mă refer la un subiect de extremă actualitate atât pentru țara noastră, cât și pentru întreg spațiul Uniunii Europene.

În calitate de membru al Comisiei speciale a Parlamentului pentru aderarea României la Spațiul Schengen, aș dori să salut anunțul Comisiei Europene, care, săptămâna trecută, a reiterat faptul că România și Bulgaria îndeplinesc criteriile tehnice pentru aderarea la Spațiul Schengen. Reprezentanții Comisiei au mai subliniat și un alt aspect, cunoscut de altfel: decizia admiterii celor două țări în zona de liberă circulație este una de natură politică și trebuie luată la nivelul Consiliului Uniunii Europene și al Consiliului European.

Actuala situație în care ne aflăm, cu valurile de refugiați din Asia și Africa ce continuă să sosească pe continentul nostru, poate reprezenta o șansă și o oportunitate pentru România în demersul nostru diplomatic de a influența statele membre care se opun aderării și de a impune o decizie politică favorabilă la nivelul Consiliului.

Astăzi, la nivelul Uniunii Europene există foarte multe voci care vorbesc despre eșecul politicii de liberă circulație a persoanelor și sfârșitul Spațiului Schengen. Eu, din contră, cred că întărirea acestui spațiu poate reprezenta o parte a soluției pentru depășirea crizei imigranților și pentru asigurarea securității comune a Uniunii Europene. Aderarea României la Schengen este cu atât mai relevantă în acest moment, când se discută despre securitatea frontierelor externe ale Uniunii Europene. Sunt de părere că șefii statelor membre conștientizează astăzi limitele abordării politice și rămân optimist că vor ține cont de evaluările tehnice care spun că România este pregătită și poate asigura securitatea frontierelor UE.

Vă mulțumesc pentru atenția dumneavoastră. Cu respect, senator Florian Bodog.

Declarația politică se intitulează „România, în actualul context european: exodul imigranților din Orientul Mijlociu și Africa”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Europa se confruntă cu cea mai mare criză a refugiaților de după cel de-al Doilea Război Mondial. Exodul de proporții biblice al celor care vin din Africa și Orient este în continuă creștere, iar granițele Europei sunt luate cu asalt, zilnic, de câteva mii de refugiați.

Până în prezent aproape 300.000 de refugiați au venit în Europa, iar până la sfârșitul anului se preconizează că vom număra peste un milion.

Majoritatea imigranților vin din cele mai nesigure, sărace și răvășite de război țări de pe glob: Irak, Afganistan, Iran, Pakistan, Siria, Eritreea, Nigeria etc., în speranța că în țările civilizate vor găsi un tărâm al făgăduinței unde să își ia viața de la capăt.

Oficialii europeni încearcă din aprilie să găsească un răspuns comun în fața valului de imigranți, cărora trebuie să li se asigure cazare, masă, locuri de muncă, asigurări de sănătate, condiții privind practicarea religiei lor, școlarizarea copiilor și adaptarea la condițiile și regulile de viață europeană. Oferirea acestor servicii implică un efort enorm pentru statele europene, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social.

Stimați colegi,

Având în vedere aspectele prezentate, vă aduc în atenție faptul că România, precum și toate statele membre ale Uniunii Europene se află în fața unei situații fără precedent în istoria recentă: exodul de proporții biblice al imigranților din Orientul Mijlociu și Africa, iar Guvernul României trebuie să fie pregătit să gestioneze o eventuală criză provocată de invazia unui număr necontrolat de imigranți pe teritoriul României!

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică este intitulată „Cine omoară Europa, refugiații sau noi?!”.

„O idee bântuie Europa – Uniunea și-a făcut datoria, Uniunea poate să moară. Vorbesc de Uniunea în care ne-am dorit să intrăm, nu de cea care a ajuns astăzi. Există interese din interiorul și din exteriorul Uniunii; o spun pentru că e vizibil, nu pentru că aș fi adepta vreunei teorii conspiraționiste.

Numeroase pârghii sunt utilizate pentru ca obiectivul să fie atins. Politicile de azil reprezintă una dintre ele; există și altele – vitezele multiple, guvernanța economică, TTIP... Migrația este o problemă importantă, care trebuie gestionată, dar nici pe departe atât de gravă pe cât este instrumentalizată politic de cei care, din interese oportuniste sau inconștient, invocă argumentele extremei drepte – diferențele culturale/rasiale/etnice, care ar face imposibilă integrarea acestor oameni, taxați în bloc drept teroriști.

Consider că interesul țării noastre nu este să se ralieze la această poziție! Pentru prima dată am putea să dovedim că, pe lângă orgolii, suntem capabili să vedem care ne este interesul, interesul românilor.

Rațiunile pentru care trebuie să fim deschiși și solidari la gestionarea acestei crize sunt cele de principiu, dar și unele

pragmatice. Nu se poate să invocăm întotdeauna solidaritatea când avem noi nevoie, cum e cazul fondurilor europene de coeziune, și să o refuzăm apoi când au nevoie alții de ea. Aplicarea zicalei «la plăcinte înainte, la război înapoi» nu este recomandabilă. Aici nu e vorba doar de solidaritatea cu oameni aflați în situație de risc, e vorba și (mai ales) de solidaritatea între statele membre.

Refuzul acceptării realocărilor, susținerea poziției celor ce vor renaționalizări brutale ale unor politici vor influența, fie că vrem, fie că nu vrem, și discursul despre migrația economică legală, în genere, și pe cele trei milioane de români/migranți intracomunitari.

Credința în valorile umaniste care face Europa să primească refugiații – credință pe care o ironizează unii ca naivă – a fost aceeași care a determinat populația din aceste țări să-i primească pe români, în ciuda grupurilor de extremă dreaptă și populiste, care-i acuzau nu doar de dumping social, ci de toate relele. Noțiunile de «invadatori» și «barbari» au fost folosite mai întâi în legătură cu noi, nu cu sirienii...

Lipsa unei soluții solidare nu va schimba doar discursul, ci va duce la măsuri concrete. Închiderea granițelor și reintroducerea vizelor vor fi primele la care vor apela țările destinatare ale migrației actuale, deschizând calea destructurării Uniunii în aspectele acceptate unanim ca fiind pozitive. Euroscepticii trebuie să știe că politicile neoliberale ar fi triumfat și fără Uniune; politicile de coeziune sau libera circulație ar fi lipsit; ca să vizităm partenerii strategici ne trebuie viză...

Nici moralmente nu putem invoca lipsa de responsabilitate cu privire la catastrofele umanitare din nordul Africii și Orientul Mijlociu, din rațiuni pe care trebuie să ni le reamintim sau să le recunoaștem. Pe de o parte, România e semnatară a tuturor documentelor internaționale referitoare la azil și drepturile refugiaților. Pe de altă parte, situația actuală este puternic conexată cu intervențiile în zonă, intervenții în care Occidentul democratic și NATO nu sunt deloc inocente. România nu-mi amintesc să se fi opus. Dimpotrivă! A fost parte activă.

A exagera pericolul pentru România e o capcană! Folosirea limbajului catastrofist este total inadecvată. Nu avem experiență recentă în gestionarea unui număr mare de cereri, dar o putem (re)dobândi.

Și-atunci, discuția nu este «dacă» primim refugiați, ci este despre ce și cum facem. Trebuie tratate cauzele acestei migrații, susținând pacea și soluțiile multilaterale pentru conflicte, precum și acordat ajutor umanitar pentru a gestiona situația refugiaților la fața locului, în țările unde ei se află.

Trebuie tratate efectele actuale asupra Uniunii, aici și acum. Propun formarea urgentă a unui grup de lucru interministerial, cu participarea autorităților locale, universităților etc., care să identifice toate capacitățile ce pot fi mobilizate și factorii ce pot fi implicați pentru a gestiona un număr relativ ridicat dintre refugiați.”

Acestea sunt câteva dintre ideile pe care le-am repetat, în diferite forme, în toate reuniunile organizate în ultima săptămână ce au avut pe agendă criza refugiaților. A triumfat poziția opusă; reprezentanții țării noastre la JAI, în coordonare cu Președinția, au ales să izoleze România o dată în plus, opunându-se realocării refugiaților din Grecia, Ungaria și Italia, depășite evident de situație. Din păcate, evoluțiile ulterioare tind să-mi dea dreptate; opoziția celor patru state din est va fi folosită drept pretext pentru suspendarea acordurilor Schengen și pentru a pune în discuție politicile de coeziune...

În aceste condiții, președintele declara ieri că vrea un Parlament puternic, dar că poziția în continuare a României se va stabili astăzi, în CSAT. Dacă democrația e îndoielnică, măcar de sfânta ipocrizie suntem siguri!

Declarația politică se intitulează „Calitatea serviciilor”. Domnule președinte, Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Încă din 1989, numeroase companii și întreprinderi internaționale și-au manifestat interesul de a intra pe piața românească. Acest lucru s-a întâmplat în anii ’90, chiar într-o manieră accelerată, și continuă la ora actuală, chiar dacă nu în același ritm susținut.

Serviciile noi aduse de diverse companii sunt de multe ori la un nivel superior celor propuse de companiile românești, cu anumite excepții. Desigur, experiența și mai ales reglementările interne ale companiei respective își spun cuvântul în promovarea unor principii de interacționare eficientă pentru asigurarea satisfacției clientului.

Cu toate acestea, se remarcă de multe ori că unele companii internaționale asigură servicii inferioare din punctul de vedere al orientării către client în țara noastră, față de felul în care își abordează clienții din alte țări.

Acest lucru este posibil din cauza reglementării insuficiente și a lipsei de claritate din sfera calității serviciilor.

Dorința de a ne alinia din punctul de vedere al relaționării cu clienții este însă subliniată cu nenumărate ocazii. Cu toate acestea, ea pare a fi realizată mai mult la nivel declarativ și, în principiu, doar pe hârtie.

De ani buni se pune totuși accent pe transferul dorinței acesteia în plan concret, prin formarea continuă în domeniul relației cu clienții. Mărturie în acest sens sunt fondurile europene obținute pentru acest scop. Am ajuns astfel să dobândim multe cunoștințe necesare pentru a putea asigura servicii de calitate.

Cu toate acestea, țara noastră este în continuare pe lista țărilor europene în care calitatea serviciilor este scăzută și nesatisfăcătoare. Realitatea pieței românești rămâne astfel departe de standardele internaționale de calitate. Toate acestea, în ciuda faptului că agenții economici consideră că este importantă oferirea unui serviciu excepțional clienților pentru sporirea profitabilității lor pe piață. Din păcate, în acest domeniu stăpânirea teoriei nu este deloc suficientă pentru garantarea succesului.

Studii și activități pentru evaluarea stării de fapt există deja. Prin monitorizarea de tip _mystery shopping_ se poate afla cu ușurință calitatea reală a serviciilor oferite de o companie și măsura eficient, obiectiv și transparent gradul de satisfacție a clienților. Studiile de _mystery shopping_ efectuate recent scot în evidență faptul că în România conceptul de „customer service” rămâne încă un vis frumos, cel puțin în domeniile analizate.

De exemplu, în goana după cele mai bune prețuri, principalele lanțuri de supermarketuri au înregistrat deficiențe majore la capitolul amabilitatea personalului. Astfel, doar

27% din casierii evaluați au mulțumit clienților pentru cumpărăturile făcute sau le-au adresat o altă formulă la încheierea vizitei.

În plus, în mai mult de 50% din cazuri taximetriștii au omis să întrebe care este ruta preferată spre destinație și în mod frecvent aceștia nu au oferit restul corect. Mai mult, clienții primesc și „propuneri indecente”, respectiv curse cu tarif prestabilit, fără pornirea aparatului de taxare.

Relația cu clienții trebuie să fie una excepțională mai ales în cazul instituțiilor de sănătate, deoarece când un pacient apelează la serviciile unei clinici nu îi oferă doar încrederea și banii lui, ci chiar sănătatea sa. Cu toate acestea, serviciile medicale din România sunt încă la un nivel minimal de calitate în ceea ce privește atenția față de pacient.

Printre principalele cauze ale unei calități joase a serviciilor este inclusă și reticența de a solicita feedback de la clienți și a fi deschis la orice sesizare din partea acestora, nemaivorbind de interesul încă scăzut, deși vital, pentru cercetări de marketing independente.

Și, totuși, cum poți să îmbunătățești ceva ce nu este evaluat și măsurat?

Investim în educarea antreprenoriatului și orientarea companiilor spre client se poate face eficient doar prin implementarea unor măsuri clare, precum aderarea obligatorie la norme internaționale de calitate și controlul permanent al aplicării corecte a acestora de către companii. Este nevoie de includerea unor sancțiuni clare pentru a putea impune oferirea unor servicii de calitate.

Nu în cele din urmă, trebuie să nu uităm că fiecare dintre noi este client și trebuie să ofere un feedback corect și util pentru a ne cere, în definitiv, respectarea drepturilor în calitate de consumatori și de clienți.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian.

Declarația politică este intitulată „Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon”.

Ziua de 16 septembrie anul acesta marchează cea de-a 30-a aniversare a Convenției de la Viena pentru protejarea stratului de ozon, o piatră de temelie importantă în domeniul protejării mediului. Tema aleasă de ONU pentru sărbătorirea Zilei internaționale pentru protecția stratului de ozon în acest an este intitulată „30 de ani în care am vindecat stratul de ozon împreună”, iar sloganul temei este „Ozonul: tot ce stă între tine și radiațiile UV”.

În anul 1985, după descoperirea găurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, guvernele a 120 de țări au înțeles că protejarea acestui strat este o urgență și au decis semnarea Protocolului de la Montréal pentru a se angaja în lupta împotriva tuturor produselor care distrug stratul de ozon. A 49-a sesiune a Adunării Generale ONU din 1994 a proclamat ziua de 16 septembrie zi aniversară a Protocolului de la Montréal, adoptat la 16 septembrie 1987, denumită Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon.

Stratul de ozon este localizat în stratosferă și constituie un filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiațiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii. În cantități mici, aceste radiații sunt benefice pentru organism, însă în cantități mari ele provoacă îmbătrânire prematură, arsuri ale pielii, cancer de piele, cataractă, boli infecțioase, slăbirea sistemului imunitar și altele. De asemenea, acționează asupra structurii ADN, ducând la modificări în ecosistemele acvatice și terestre, cu implicații majore în echilibrul trofic. Se știe foarte bine că rarefierea stratului de ozon de la nivelurile cele mai înalte ale atmosferei are efecte dăunătoare asupra sănătății oamenilor și mediului. Paradoxal însă, excesul de ozon de la suprafața solului este la fel de dăunător. Ozonul este o componentă principală a smogului, ale cărui efecte nefaste asupra sănătății omului sunt bine cunoscute.

Ozonul este generat și distrus în permanență, dar într-o atmosferă nepoluată procesul se desfășoară într-o stare de echilibru, cantitatea de ozon generată fiind aproape egală cu cea distrusă. Din nefericire, în practică poluarea a dus la rarefierea excesivă a stratului de ozon, atingând un nivel de 60% la sfârșitul anilor 1990. De asemenea, suprafața găurii din stratul de ozon a crescut considerabil, astfel că maximumul de subțiere a stratului a fost atins în 2006, moment în care localnicii din orașul Ushuaia (cel mai sudic oraș al lumii, aflat în zona Argentinei) riscau să fie arși de vii dacă ieșeau în timpul zilei neacoperiți.

După descoperirea găurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, aproape întreaga comunitate științifică a acuzat produsele chimice pe bază de clor, clorofluorocarburile (CFC). S-a înțeles destul de repede de ce această „gaură” s-a manifestat deasupra Antarcticii. Aici norii stratosferici de gheață, care se formează la temperaturile foarte scăzute de la Polul Sud, favorizează transformarea CFC-urilor stabile în cloruri active, care atacă direct și distrug ozonul. Un fenomen analog, dar de amploare redusă, a fost constatat deasupra Polului Nord (unde temperatura este mai ridicată) și în regiunile de latitudine medie.

Nivelul subțierii stratului de ozon poate varia semnificativ de la un an la altul, în funcție de anotimp și de condițiile meteorologice. De exemplu, iarna arctică foarte rece din 2004–2005 a redus semnificativ stratul de ozon, invers, reducerea stratului de ozon de deasupra Antarcticii a fost aproape nesemnificativă în timpul iernii australe neobișnuit de calde din anul 2002. Majoritatea compușilor chimici implicați în distrugerea stratului de ozon acționează și ca gaze de seră, contribuind la schimbările climaterice globale. Moleculele de CFC sunt de zece ori mai eficiente în captarea energiei termice față de dioxidul de carbon, contribuind cu un procent de 10-15% din creșterea globală a temperaturii.

Comunitatea științifică a convins liderii politici mondiali să semneze în 1987 Protocolul de la Montréal, care a interzis producția de halogeni și a CFC-urilor, a tetraclorurii de carbon și a cloroformului de metil. În 1993, România a aderat la Convenția privind protecția stratului de ozon, adoptată la Viena în 1985, și la Protocolul privind substanțele care epuizează stratul de ozon de la Montréal, adoptat la 16 septembrie 1987. De asemenea, a acceptat amendamentele la Protocolul de la Montréal, adoptate la Londra în 1993, la Copenhaga în 2001 și la Montréal tot în 2001. De asemenea, în România eforturile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt concretizate în două planuri naționale: Planul Național de Acțiune pentru Schimbări Climatice, a cărui variantă pentru perioada 2016–2020 se află publicată pe site-ul Ministerului Mediului spre a fi supusă consultării publice, și Programul național de eliminare treptată a substanțelor care epuizează stratul de ozon.

Oricât de lăudabile ar fi aceste demersuri, nu trebuie să considerăm problema ca fiind rezolvată, dat fiind că CFCurile au o durată de viață de peste 40 de ani, întârziind astfel regenerarea stratului de ozon. Cu toate acestea, Protocolul de la Montréal constituie un exemplu de succes în colaborarea internațională și canalizarea eforturilor unui număr foarte mare de state, indiferent de orientările politice, pentru un scop comun în interesul umanității, și anume protejarea mediului, în speță a stratului de ozon, un bun unic și de neînlocuit, de a cărui existență depinde însăși viața de pe întreaga planetă.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Diminuarea stratului de ozon”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În urma descoperirii găurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii în 1985, guvernele a 120 de țări au înțeles că protejarea stratului de ozon este o urgență și au hotărât semnarea Protocolului de la Montréal, pentru a se angrena în lupta împotriva tuturor produselor care distrug stratul de ozon.

Cea de-a 49-a sesiune a Adunării Generale ONU, prin Rezoluția nr. 49/114 din 1994, a proclamat, prin Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), ziua de 16 septembrie Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon, zi aniversară a Protocolului de la Montréal privind substanțele care epuizează stratul de ozon. Protocolul de la Montréal a fost adoptat la 16 septembrie 1987 și este recunoscut la nivel mondial, ca urmare a rezultatelor semnalate, ca cel mai eficient acord internațional în domeniul mediului, prin care părțile semnatare au depus eforturi conjugate în elaborarea și concretizarea programelor de diminuare și eliminare a substanțelor ce diminuează stratul de ozon (SDO).

De asemenea, anul acesta marchează împlinirea a 30 de ani de la data elaborării principiilor colaborării internaționale privind protecția stratului de ozon în cadrul Convenției de la Viena pentru protecția stratului de ozon în 1985, principii ce au intrat în vigoare la 22 septembrie 1988 și care obligă părțile, cele 197 de state, printre care și România, cu precădere, să protejeze sănătatea umană și mediul înconjurător de efectele epuizării stratului de ozon.

La nivelul Uniunii Europene s-au luat măsuri și se continuă punerea lor în practică pentru protejarea sănătății umane și a mediului. Astfel, Regulamentul (CE) nr. 1.005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon are ca scop eliminarea progresivă a substanțelor care diminuează stratul de ozon. Acesta a fost completat și modificat ulterior de alte trei acte și prevede normele privind producția, importul, exportul, vânzarea, utilizarea, recuperarea, reciclarea, regenerarea și distrugerea substanțelor care deteriorează stratul de ozon și, de asemenea, stabilește cerințele de raportare și măsurile pentru produsele și echipamentele care utilizează acest gen de substanțe.

România a aderat la Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon și la Protocolul privind substanțele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montréal, începând cu anul 1993, prin Legea nr. 84 din 3 decembrie 1993. Totodată, pentru armonizarea legislației interne cu cea comunitară și pentru respectarea implementării acesteia la termenele stabilite, se înființează Agenția Națională pentru Protecția Mediului. În acest sens, eforturile de scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt concretizate în două planuri naționale de acțiune: Planul Național de Acțiune pentru Schimbări Climatice și Programul național de eliminare treptată a substanțelor care epuizează stratul de ozon.

Distrugerea stratului de ozon a fost și continuă să fie o problemă economică și politică destul de controversată, însă politica noastră trebuie să se condenseze într-una singură, ce trebuie să aibă drept scop asigurarea unui mediu mai bun în România pentru generațiile prezente și viitoare și realizarea unor îmbunătățiri majore și continue ale calității aerului, solului și apelor.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Reorganizarea CNADNR”.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

## Stimați colegi,

De foarte multă vreme se discută despre starea defectuoasă a drumurilor din țara noastră. Numărul redus de kilometri de autostradă ne plasează, după mai bine de 25 de ani de la căderea comunismului, printre ultimele locuri în Europa și la acest capitol. Din păcate, faptul că România continuă să fie la coada Europei la capitolul infrastructură rutieră dăunează deosebit de tare dezvoltării economice a țării noastre. Putem chiar afirma cu regret că, până când CNADNR nu va deveni o instituție eficientă și transparentă, capitolul autostrăzi și drumuri naționale rămâne unul dificil de realizat pentru România. Nu este posibil ca după atâția ani să mai avem drumuri naționale de pământ: de exemplu, DN 7D Câineni – Curtea de Argeș.

Factori diverși au influențat activitatea acestei instituții, inclusiv faptul că Ministerul Transporturilor a schimbat în ultimii ani numeroși miniștri. Dar factorul politic nu trebuie să afecteze într-o asemenea măsură activitatea unei instituții atât de importante.

Ar fi necesar să ne adresăm anumite întrebări privind faptul că o instituție precum CNADNR, care are la dispoziție 1,5-2 miliarde de euro anual, rămâne nerestructurată, fără rezultatele dorite și fără să dea socoteală clară pentru banii cheltuiți în fiecare an.

Este important de menționat că CNADNR nu publică în prezent rapoarte trimestriale sau semestriale publice care să arate care au fost proiectele către care merg banii pe care îi are pe mână, singurele informații privind plățile pe care compania le face fiind cele oferite la solicitarea presei.

Ar fi oportun să privim la felul în care alte țări europene și-au organizat instituții asemănătoare CNADNR, care la noi în țară este și companie de investiții, dar organizează și licitațiile, face recepția lucrărilor și le preia ulterior în exploatare. În alte state, compania care realizează investițiile funcționează cu un personal specializat, iar după încheierea proiectului acesta este preluat de alte entități.

Deși are peste 6.000 de angajați, CNADNR trebuie să facă o licitație publică și să aleagă un proiectant și un constructor privat pentru orice groapă care apare pe autostrăzile și drumurile naționale din România. Dacă ar construi sau reabilita drumuri în regie proprie, CNADNR ar economisi mai mult timp în realizarea proiectelor.

Iată de ce printre soluții putem menționa externalizarea unor activități care necesită o specializare ridicată, precum și structurarea precisă a instituției.

Compania de drumuri trebuie reorganizată astfel încât centrul de greutate să fie diferit, transferat către direcțiile regionale. De exemplu, ar trebui ca tot ce înseamnă mici intervenții, întrețineri zilnice să se facă, atât partea de proiectare, cât și cea de execuție, de direcțiile regionale.

Reorganizarea CNADNR trebuie realizată într-o măsură coerentă și care să verifice, printre altele, numărul angajaților raportat la nevoile reale ale instituției și mai ales felul în care competențele lor se răsfrâng efectiv asupra realizării obiectivelor instituției.

Consider că voința de a reorganiza o instituție precum este Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România trebuie concretizată într-un demers clar și eficient, pe care trebuie să îl susținem.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Identitate _versus_ diversitate. Criza refugiaților”.

## Stimați colegi,

Ne aflăm pe harta Europei și ni se cere ajutorul de a-i primi pe cei care de frica războiului și-au părăsit casele, familiile și întreaga lor identitate. Nu sunt puțini! Sunt foarte mulți!

Întrebarea care se pune: ce facem? Are România resursele necesare de a adăposti mii de refugiați și de a le găsi totodată locuri de muncă? Nu! Avem zeci de mii de tineri care au terminat o facultate, avem tineri care și-au însușit o meserie, dar nu avem posibilitatea practică de a le oferi locuri stabile de muncă.

Ce le poate oferi România refugiaților?

Un tranzit ușor.

Ce i s-a oferit României atunci când s-au deschis granițele tuturor celor care doreau să muncească, în contextul în care toți aveau un act prin care se legitimau? De la cuvinte grele până la manifestări tendențioase – știri TV, radio, internet etc.

Vă rețin atenția cu trei definiții actuale pe care le cunoașteți.

Identitatea personală este o structură foarte dinamică. „Constanța sinelui nu constă de fapt în a menține o identitate, ci în a susține o tensiune dialectică și în a stăpâni crizele periodice.”

Convenția Refugiaților din 1951 stipulează faptul că refugiatul este „o persoană care este în afara țării sale sau a locului său de reședință; are o frică bine întemeiată de a fi persecutat/ă din cauza rasei, religiei, naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau opiniei politice; și nu este în stare sau nu dorește să facă uz de protecția acelei țări sau să se întoarcă acolo din cauza fricii de a fi persecutat”. Îi aplaudăm pe cei care vin, le oferim adăpost, mâncare și asistență medicală, și nu numai. Țări ca Germania și Austria se simt de doar câteva zile sufocate de valul de refugiați și nu puțini sunt cei care doresc închiderea granițelor. Se va ajunge și la acest lucru. Nu trebuie să uităm că și țările sus-menționate au o limită de absorbție și de resurse materiale.

Mulți ar oferi zeci de mii de euro ca să ajungă în țări cu o stabilitate economică. Vor putea să mențină țările de tranzit și cele de final securitatea în zona euro? O securitate precară, după cum vedem, pentru că mulți nu s-au legitimat și nu puțini sunt agresivi – vedem cazuri de încăierare în Ungaria, Grecia, Turcia, Austria etc.

Valul fără precedent de infracțiuni care are loc (trafic de persoane, loviri și alte violențe, violuri) putea fi prevăzut. O implicare în Siria, nu numai a NATO și SUA (ca gardian al păcii), ci și a UE din punctul de vedere al stabilității militare, economice, sociale putea duce la înlăturarea regimului dictatorial.

Integrarea în comunitate va fi cea mai grea problemă a refugiaților. Cum sunt văzuți femeia și copilul? Mulți refuză hrana și îmbrăcămintea oferite de populație și autorități. Îi primești. Ești gata să le dai de lucru și le ceri să muncească. Vor munci?

Concluzionând, pot spune că Europa a creat un precedent.

Ceea ce contează acum mai mult ca niciodată constă în securitatea României și a cetățenilor săi și securitatea tuturor celor care se află pe teritoriile unde se află refugiații.

Nu pot încheia fără să aduc aminte de cuvintele reputatului politician Jean-Claude Juncker, care afirma, la începutul lui 2013, că „demonii Europei nu au dispărut, ci sunt doar adormiți”. În fapt, el atrăgea atenția asupra unei realități primejdioase care pune în pericol însăși construcția Uniunii Europene, contrastând chiar cu principiul ei fundamental de „unitate prin diversitate”.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „A 13-a pensie, o măsură bună pentru milioanele de bătrâni din România”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

În cadrul intervenției de astăzi vă voi vorbi despre un proiect legislativ pe care l-am inițiat alături de colegii din UNPR cu privire la cea de-a 13-a pensie.

Încă din primele zile ca senator de Buzău am declarat că activitatea mea din această legislatură va fi dedicată pentru a servi binelui cetățenilor care mi-au acordat încrederea și m-au desemnat reprezentantul lor în Parlamentul României. La aproape trei ani de la momentul alegerii în funcția de parlamentar mă bucur că am reușit să îmi respect o bună parte din angajamente.

Am venit în Senat cu gândul de a soluționa problemele oamenilor, iar acest lucru mă preocupă în orice moment. Proiectul de lege privind a 13-a pensie reprezintă o inițiativă asupra căreia mă bucur că am obținut sprijinul colegilor mei de partid.

A 13-a pensie este o măsură bună pentru milioanele de bătrâni, o modalitate prin care ne exprimăm respectul pentru munca de o viață depusă de aceștia.

UNPR a sprijinit și va sprijini întotdeauna toate acele măsuri care au ca obiectiv îmbunătățirea nivelului de trai al persoanelor în vârstă și al categoriilor sociale nevoiașe. Consider că, în domeniul protecției sociale, trebuie avut în vedere ca resursele disponibile să fie distribuite de o manieră care să permită corectarea eficientă a inechităților sociale.

Activitatea mea parlamentară este dedicată, în primul rând, buzoienilor și găsirii de soluții la problemele pe care aceștia mi le comunică. Proiectul cu privire la cea de-a 13-a pensie a plecat de la realitatea zilelor în care trăim și de la solicitările venite din partea cetățenilor.

Numai dacă ne gândim că în perioada Crăciunului sau a Paștelui cheltuielile sunt mai mari decât în alt moment al anului vom înțelege de ce această inițiativă este bună pentru pensionari. Această categorie este principala care întâmpină dificultăți în privința procurării de bunuri specifice acestor sărbători.

Totodată, de multe ori am fost întrebat, atât la cabinetul parlamentar, cât și în cadrul intervențiilor televizate de la nivel local, despre posibilitatea introducerii unei asemenea prevederi. Așadar, inițiativa propusă spre dezbatere este una izvorâtă din dorința oamenilor.

Consider că, în actualul context economic, prielnic pentru țara noastră, putem să facem această dreptate pensionarilor români.

Sper ca această inițiativă, pe care am depus-o alături de colegul meu, domnul Haralambie Vochițoiu, să fie împărtășită de cât mai mulți parlamentari și aștept ca în urma dezbaterilor pe acest subiect să găsim cea mai bună formă de a-i ajuta pe bătrânii din țara noastră.

În activitatea mea politică am încercat să mă adresez tuturor categoriilor sociale. În acest mandat parlamentar am încercat să găsesc soluții pentru tinerii din România, pentru părinții cu copii, dar și pentru pensionari.

Aș dori să reamintesc că o propunere legislativă care s-a bucurat de o susținere importantă este cea cu privire la primul loc de muncă pentru tineri.

„Primul Job”, o inițiativă legislativă pe care am inițiat-o și pe care UNPR a susținut-o, reprezintă o oportunitate prin care mulți tineri ar putea să își găsească un loc de muncă, acumulând astfel experiență și beneficiind de toate avantajele pe care le are un salariat. Este un proiect extrem de bun pentru tineri, un mod prin care noi îi putem ajuta să pornească în viață.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Dacă premierul Ponta ar fi plătit după performanță, nu ar avea asigurat nici salariul minim”.

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Situația salarială a bugetarilor din România este un subiect sensibil. Salariile mici și costul ridicat al vieții îi determină pe mulți să spere la creșterea veniturilor sau să părăsească sistemul, lăsând multe domenii descoperite. Din păcate, Guvernul Ponta a înțeles să abordeze problema neunitar. La presiunea sindicatelor din sănătate, a favorizat domeniul medical, ignorând speranțele celorlalte categorii de bugetari. După mai bine de o lună, premierul vine cu explicații care demonstrează că nu știe mai nimic în legătură cu sistemul de salarizare. Potrivit lui, celelalte categorii profesionale vor primi salarii mărite numai după ce se pune la punct un sistem de evaluare a performanței, care s-ar regăsi în noua lege a salarizării.

De fapt, prim-ministrul face noi exerciții de manipulare publică, încercând niște explicații pentru refuzul creșterii salariilor celorlalți salariați bugetari. Astfel, consideră că este absolut necesar un dialog între părți, deși nu a dezbătut cu nimeni creșterea de 25% deja acordată. Mai grav, nici măcar nu știe că o parte din veniturile salariale sunt acordate pe criterii de performanță.

În aceste condiții, ultimele măsuri nu fac decât să demonstreze că Executivul lucrează haotic, favorizând unele categorii de bugetari în detrimentul altora. Deși sistemul sanitar merită acest efort financiar suplimentar, se impune un tratament unitar, nediscriminatoriu în sectorul bugetar, știind că sunt și alte domenii de unde profesioniștii pleacă din cauza salariilor. Mai mult, dacă nici după atâția ani de guvernare premierul Ponta nu știe cum funcționează sistemul de salarizare, ar fi cazul să-și taie singur din leafă, la calitatea serviciilor pe care le oferă.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Dealul Spirii, o lecție de eroism”.

## Stimați colegi,

În acest an, la data de 13 septembrie, s-au împlinit 167 de ani de la o zi memorabilă în tradiția armei pompierilor, dar și în istoria modernă a românilor: lupta eroică purtată la 13 septembrie 1848 de Compania de Pompieri din București împotriva trupelor venite să înfrângă mișcarea revoluționară română. Bătălia din Dealul Spirii înseamnă eroismul a 166 de pompieri care au înfruntat, într-o bătălie sângeroasă, trupele otomane venite să zdrobească Revoluția din 1848.

Dealul Spirii este cunoscut în prezent ca fiind amplasamentul Palatului Parlamentului. Acest loc are o istorie ce nu este legată doar de această construcție. Este locul în care compania de pompieri a lui Pavel Zăgănescu alături de Regimentul 2 condus de Radu Golescu s-au opus armatei otomane trimise pentru a înăbuși revoluția din Țara Românească, într-o luptă ce avea ca fundament renașterea spiritului românesc și încercarea de a scăpa de sub influența marilor puteri. Destinul poporului român era altul, nu sub ocupație, nu sub un sistem feudal.

Anul 1848 a însemnat pentru Europa un moment istoric, „primăvara popoarelor”, iar poporul român nu s-a lăsat mai prejos în lupta recunoașterii drepturilor. Pe 13 septembrie, colonelul Radu Golescu primește ordin din partea Locotenenței Domnești de a deplasa Regimentul 2 către Dealul Spirii pentru a întâmpina armata otomană, la care li se vor alătura ostașii companiei lui Pavel Zăgănescu.

## Stimați colegi,

Chiar dacă lupta a însemnat înăbușirea revoluției, sacrificiul acelor soldați nu trebuie uitat. Participanții la bătălie au primit, în 1860, prima medalie românească „Pro Virtute Militari”. Iar la 16 septembrie 1901, în compania veteranilor bătăliei de la Dealul Spirii, a fost dezvelită Statuia Eroilor Pompieri.

Pompierii români au adus neîncetat dovezi de eroism prin sacrificiul personal. Spiritul și dedicația acestor oameni, care de-a lungul istoriei au luptat pentru suveranitatea și independența acestui pământ, sunt la fel de prezente și astăzi.

Acești profesioniști ai Inspectoratului General pentru Situații de Urgență se confruntă cu aproximativ 1.000 de urgențe pe zi (cifră estimată în Raportul IGSU pe anul 2014), la nivel național, iar solicitările cresc de la an la an. În urma misiunilor derulate, în cooperare cu celelalte componente ale Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență (poliție, jandarmi, poliție de frontieră, unități ale Ministerului Apărării Naționale), au fost salvate 5.603 persoane (4.483 de adulți și 1.120 de copii) și protejate bunuri în valoare de peste 2,33 miliarde de lei.

## Stimați colegi,

Trebuie să le fim recunoscători celor care ne stau ca exemplu, zi de zi, prin curaj, devotament, determinare și reușită!

La mulți ani și respect pompierilor români! Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Sănătatea – între subfinanțare, măriri salariale și... legalizarea șpăgii”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Este cunoscut faptul că Organizația Mondială a Sănătății a stabilit clar responsabilitatea guvernelor față de propriile sisteme sanitare pe care le coordonează, pe baza conceptului de administrare, ceea ce presupune asumarea unui rol mult mai activ în promovarea sănătății. Concret, sistemele naționale de sănătate sunt organizații complexe ce produc servicii de sănătate, având ca obiectiv implementarea de programe noi, menite să contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate a populației.

Dacă ne referim la România, constatăm că, în pofida procesului de reformare a domeniului sănătate, susținut – cel puțin la nivel de programe electorale – de guvernele postdecembriste, țara noastră continuă să se situeze pe ultimele locuri între țările UE în ceea ce privește calitatea sistemului medical. Cauza a fost și rămâne subfinanțarea.

Cu alte cuvinte, în cei peste 20 de ani de când România a trecut la un regim democratic și a decis să aplice măsuri de reformă în principalele sectoare socioeconomice, ei bine, din păcate, sănătății nu i s-a alocat un procent din PIB satisfăcător, decent, care să însemne unități spitalicești performante, salarizare corespunzătoare, pe baza competenței profesionale și, pe cale de consecință, un act medical de înaltă calitate, în beneficiul pacienților. Situația cu care s-a confruntat sistemul de sănătate românesc în anii din urmă a condus la: exodul masiv al medicilor din cauza salariilor foarte scăzute, tergiversarea actualizării listelor de medicamente compensate și limitarea, în felul acesta, a accesului pacienților la produsele de ultimă generație, la care s-a adăugat și managementul ineficient al unor unități spitalicești, închise ulterior. Evident, plecarea într-un număr foarte mare a medicilor și cadrelor medicale medii a creat o criză, care s-a repercutat în mod negativ asupra pacienților și a creat disfuncționalități majore la nivelul spitalelor. Acest tablou sumbru este completat de situația dezastruoasă din mediul rural, confruntat, de asemenea, cu lipsa acută a medicilor. ## Stimați colegi,

Guvernul a decis de curând o mărire nediferențiată a salariilor celor care lucrează în sistemul medical românesc cu 25 la sută, argumentând că această majorare va avea drept urmare stoparea exodului medicilor. În primul rând, e puțin probabil că un plus de 400 de lei la salariu îl va putea opri pe un tânăr medic să plece pentru a lucra într-o altă țară pentru... câteva mii de euro! În al doilea rând, chiar dacă salariile ar fi fost majorate cu 100 la sută, condițiile de muncă în spitale, de luare în primire a pacienților, de tratament și infrastructură rămân neschimbate!

Subliniez: sănătatea face parte dintr-un sistem, iar scopul acestuia nu se poate reduce doar la mărirea salariilor medicilor. Cu alte cuvinte, a fi pacient în România înseamnă la ora actuală să nu poți beneficia de aceleași drepturi ca pacienții din alte țări ale Uniunii Europene, pentru că, din cauza subfinanțării sistemului, nu putem vorbi de terapii inovatoare, de servicii medicale performante, de aparatură de ultimă generație. Consider că acum, în al 12-lea ceas, când deja circumstanțele s-au agravat, se impune o analiză serioasă pentru a se vedea care sunt costurile reale ale serviciilor medicale în raport cu cerințele acestui sector și, pe cale de consecință, pentru a se aloca cel puțin 6 la sută din PIB pentru sănătate.

## Stimați colegi,

După ce a decis majorarea salariilor cadrelor medicale, Guvernul a mai venit cu o „găselniță”: ne-a anunțat că propune impozitarea șpăgii! Și iarăși îmi vin în minte vorbele lui Nenea Iancu: „Curat murdar!” În primul rând, prin legalizarea șpăgii înseamnă că actualul Guvern dorește să arunce în curtea pacientului susținerea financiară a medicilor. Amintesc în acest sens protestul unui număr important de medici care și-au exprimat dezacordul față de această măsură, pronunțându-se pentru dreptul la o viață decentă, pe baza unei munci cinstite. În al doilea rând, e de remarcat paradoxul: statul interzice funcționarilor publici să ia mită considerând acest act drept ilegal, dar, pe de altă parte, e de acord cu plata „atențiilor” impozitate!

În încheiere doresc să insist asupra necesității finanțării corespunzătoare a sistemului medical românesc, situat pe ultimele locuri în clasamentele țărilor UE la acest capitol și, totodată, să-mi exprim sprijinul față de inițiativa Coaliției Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România, care a demarat o acțiune de strângere de semnături pentru a determina alocarea unui procent de 6 la sută din PIB pentru acest domeniu fundamental numit sănătate.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Învățământul – ultima preocupare a Guvernului”.

## Distinși colegi,

Fiind un nou început de an școlar, cu siguranță ne îndreptăm cu toții gândurile și atenția către situația învățământului românesc. Este regretabil că un domeniu atât de important pentru viitorul copiilor noștri, dar și al țării a fost aproape permanent tratat politizat și în funcție de interese de grup în ultimii 25 de ani. Modificări după modificări – legislative, de programă, de viziune strategică, de management etc.

Din păcate, fără rezultate pozitive, nici pentru domeniu, nici pentru elevi, nici pentru cadrele didactice.

Numai în sesiunea anterioară au fost pe ordinea de zi zeci de inițiative legislative, majoritatea întocmite ad-hoc, fără analize de impact, care doreau să modifice Legea educației naționale. Dar la nivel guvernamental, deși de patru ani solicităm alocarea a 6% din PIB și aplicarea principiului ca banii să urmeze elevul, aceste lucruri sunt ignorate!

Ceea ce doresc să subliniez este că Executivul, dar și o parte a colegilor din majoritate ignoră cu desăvârșire problematica învățământului. Important pentru ei este să demonstreze că se dau preocupați de învățământ. Dar nu îi interesează cu adevărat o dezbatere reală, care să fie în beneficiul elevilor și dascălilor.

Fac un apel la Executiv, dar și la colegi să nu mai trateze educația și viitorul copiilor noștri în mod superficial. Să alocăm timp și argumente unei dezbateri reale despre ce trebuie reformat și cum. Să ajungem la un program și o planificare realiste, care să nu mai aducă modificări de programă sau de structură a anilor școlari de pe o zi pe alta, care să nu mai permită parcurgerea unui an școlar fără manuale, fie că vorbim de clasele I și a II-a sau a III-a și a IV-a, care să nu mai permită un 15 septembrie cu 50% școli neautorizate din punct de vedere sanitar, care să nu mai permită procente de promovabilitate de sub 50% la capacitate sau bacalaureat, care să nu mai permită marginalizarea copiilor fără posibilități sau cu părinții plecați la muncă în alte țări.

## Stimați colegi,

Vă invit să fim responsabili și mai presus de interesele de grup care afectează învățământul!

Declarația politică este intitulată „Victime premeditate ale exercițiului de imagine guvernamental”.

## Domnule președinte,

## Distinși colegi,

Mă declar uluit, consternat de fervoarea cu care spațiul public este „virusat” și cotropit, în ultima vreme, de speculații, viziuni rozalii, datul cu „părerologii” și prezentări glorioase dinspre guvernare privind gloriosul parcurs al economiei naționale. Toată țara este ridicată pe noi culmi de această creștere debordantă: au sporit veniturile la bugetul de stat, se răsfață PIB-ul, pare că economia duduie și ne pregătim de o fiestă a cheltuielilor din sectorul public. Nu se spune însă că, chiar dacă, statistic, în trimestrul al II-lea 2015 PIB-ul a crescut cu 3,2% față de trimestrul al II-lea din 2014, adevărul este că această creștere reprezintă doar 0,1 la sută comparativ cu trimestrul I de anul acesta, ceea ce arată că economia se cam taie către limanul finelui de an. Oficial nu se spune că România are în 2015 cel mai mic nivel al investițiilor din ultimii zece ani și că, din păcate, noul Cod fiscal îi afectează negativ tocmai pe micii întreprinzători. De altfel, în mod realist, mersul economiei îl simte fiecare pe propria piele, zi de zi...

Oricum, se pare că nu prea contează pentru guvernanți dezechilibrele piețelor financiare europene, generate de periculoasa criză economică întrevăzută la orizontul Chinei, nici tăvălugul cotropitor al imigranților din Orient, care iau cu asalt și fac praf porțile Europei, cu tot Schengenul ei simandicos, nici sărăcia agresivă care sufocă presant marea comunitate românească din Ucraina și riscă să determine un exod către România... Nimic nu determină Guvernul Ponta la o elementară prudență. Pe agenda guvernării se află la loc prioritar, de cinste, tocmai mărirea salariilor bugetarilor.

S-a dat startul competiției în arealul „bugetofag” al statului: cine va lua mai mult la sindrofia superofertei salariale?! Se dezbate cu furie, se încleștează sindicatele din sănătate cu cele din educație, se iau la trântă funcționarii cu demnitarii, se pregătesc mișcări sociale de anvergură, fiecare dintre combatanți considerându-se cel dintâi îndreptățit. O nebunie care ne poate costa pe termen lung. Și pentru ce? Doar pentru că problemele penale ale premierului Ponta și ale liderilor PSD trebuie deturnate prin alte subiecte suculente dedicate intoxicării publice. Și doar pentru a masca ineficiența actualei guvernări, care nu a reușit să materializeze în trei ani vreun proiect important, de anvergură națională, fiind specializată doar în scandaluri și corupție, demonstrând de fapt cel mai corupt guvern al României din ultimul sfert de secol.

Această generozitate machiavelică a guvernanților reprezintă doar darul otrăvit din perspectiva alegerilor locale, scrutin care preocupă cu disperare PSD. Sub șocul atâtor scandaluri de corupție și lovituri publice de imagine, colosul roșu trebuie să compenseze, încercând să recupereze procente electorale pierdute. De aceea, ne livrează calul troian al periculoasei și închipuitei bunăstări salariale de peste noapte.

În opinia mea, economia României nu este nicidecum una consolidată, nefiind bazată pe mecanisme stabile, nici măcar pe o legislație predictibilă pe termen lung. Este caracterizată mai degrabă de fragilitate, inconsecvență și are un pronunțat caracter speculativ. Se cuvine să fim realiști și precauți atunci când vorbim de măsuri fiscale și, mai ales, atunci când previzionăm măriri salariale în sectorul bugetar. Evident, sunt necesare ambele, însă acestea trebuie să se întemeieze pe o economie consolidată și predictibilă. Să chibzuim cu justă măsură, să nu ne pară rău bucurându-ne prematur și iluzoriu astăzi! Să nu ne pară rău trezindu-ne, prea târziu, în postura de victime ale antrenamentului de imagine, din exercițiul de imagine al guvernanților.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică se intitulează „Criza imigranților și modul în care România și-o asumă”.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Situația imigranților care au invadat Uniunea Europeană este una mediatizată atât în societatea românească, cât și în cea internațională. Problema acestor refugiați nu este doar cazarea și asistența socială oferite de statele care îi asumă, ci mai ales integrarea lor în societățile europene, precum și costurile suportate.

În contextul actual, Comisia Europeană a propus, în 9 septembrie, o serie de măsuri: distribuirea de urgență a 120.000 de refugiați ajunși deja în Grecia, Ungaria, Italia și în alte state ale Uniunii Europene. Această cifră se adaugă celor 40.000 de refugiați propuși pentru a fi redistribuiți, în mai anul acesta, din Malta, Italia și Grecia; un mecanism permanent de distribuire a imigranților destinat tuturor

statelor membre, care să poată fi activat oricând pentru a veni în ajutorul statelor membre confruntate cu situații de criză; elaborarea unei liste cu „țări de origine sigure”, precum Albania, Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Turcia, în care pot fi repatriați solicitanții de azil; un plan de acțiune comun pentru repatrierea extracomunitarilor și constituirea unui fond de încredere de 1,8 miliarde de euro pentru îmbunătățirea situației din Africa prin abordarea cauzelor imigrației clandestine.

Consiliul JAI reunit la Bruxelles nu a ajuns, lunea aceasta, la o soluție concretă privind redistribuirea valurilor de imigranți care au intrat în ultima lună în Spațiul Schengen. Miniștrii de interne și de justiție din UE au stabilit relocarea a doar 40.000 de imigranți – decizie care fusese luată deja în luna mai. Decizia privind totalul de 160.000 de imigranți la care se făcea vorbire înainte de consiliu a fost amânată pentru luna octombrie, când vor fi reluate discuțiile despre cote și relocări. Programul Juncker, ce prevede suplimentarea cu 120.000 de refugiați, rămâne, așadar, să fie abordat din nou peste trei săptămâni, cu șanse mici de realizare, comentează presa internațională.

Cu toate acestea, concluziile Consiliului JAI (Consiliul UE pentru Justiție și Afaceri Interne) au fost considerate un pas înainte, inclusiv de către reprezentanții Germaniei, care va accepta anul acesta, singură, aproximativ un milion de refugiați din Orientul Mijlociu și Africa.

## Stimați colegi,

Urmărind deciziile forurilor europene, se pare că România se află într-o situație delicată, pe care trebuie să și-o asume. În timp ce unele țări din Spațiul Schengen pregătesc suspendarea regulilor acestui acord, controale la granițe și blocare temporară a circulației pentru a controla fluxul de imigranți, noi, care nu am fost acceptați în acest spațiu, trebuie să ne asumăm un rol și, în același timp, o responsabilitate financiar-socială uriașe. Am înțeles că vom primi un anumit număr de refugiați. Nu contează numărul acestora în contextul în care nu sesizăm un aspect cu privire la responsabilitatea primirii refugiaților: marea majoritate a acestei categorii de migranți sunt persoane care au familii (copii, soț/soții, părinți etc.) în țările de origine și doresc ca treptat-treptat să-și reconstituie familia și o integrare a lor economico-socială în societatea românească. Se pune întrebarea și trebuie toți să ne punem întrebarea: avem capacitatea să integrăm aceste persoane, în condițiile economice actuale și ale pieței forței de muncă din România?

Trebuie să tratăm acest aspect din perspectiva faptului că România are o problemă în a-și asigura numărul locurilor de muncă pentru propriii cetățeni, trebuie stabilit un set de politici sociale de integrare a refugiaților în societatea românească. Și să nu uităm chiar discursul președintelui Iohannis, în care atrăgea atenția asupra unor riscuri economice majore în cazul în care numărul refugiaților depășește posibilitățile noastre de integrare economicosocial-educațională. Iohannis chiar afirma: „Noi, dacă primim imigranți, trebuie să-i școlarizăm, să învețe limba română, trebuie integrați în societate. Societatea nu e undeva sus și așteaptă, societatea suntem noi. Trebuie să meargă într-o localitate, să fie acceptați, să-și găsească locuințe pe banii lor, nu pe banii statului, iar acolo să-și găsească locuri de muncă, pentru că nu vrem să creăm noi și noi cazuri sociale. Asta înseamnă imigranți.”

Aceasta este marea încercare pentru noi, clasa politică, pentru care trebuie să identificăm soluții adecvate acestei situații privind primirea de imigranți sau refugiați, indiferent de titulatură.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Pe autostrada electorală au rămas doar oale sparte”.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Dată în folosință cu surle, trâmbițe și activ PSD cu peste un an și jumătate întârziere, dar cu numai 48 de ore înaintea consumării turului II al alegerilor prezidențiale din toamna anului trecut, o porțiune de 22 de kilometri din Lotul 3 al autostrăzii Sibiu–Orăștie a fost închisă pentru reparații în urmă cu câteva zile, după doar 10 luni de exploatare, perioadă în care viciile ascunse au ieșit la suprafață sub forma fisuri adânci care au pus permanent în pericol siguranța traficului rutier.

Astfel, mai mult la presiunea mass-mediei, a patronatelor din transporturi, a organizațiilor neguvernamentale și a opiniei publice, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale (CNADNR), care funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, a decis, începând cu data de 7.09.2015, întreruperea totală pentru cel puțin o lună și jumătate a traficului rutier pe Lotul 3 al autostrăzii Orăștie–Sibiu.

Că durata acestei restricții excepționale e cusută cu ață albă nici nu mai trebuie demonstrat, cum tot axiomatică este și recunoașterea incompetenței beneficiarului în a monitoriza dirigenția de șantier a unei lucrări de o asemenea anvergură. Dacă soluția tehnică pentru consolidarea Lotului 3 era floare de măr la urechea antreprenorului, aceasta ar fi fost pusă în operă în doi timpi și trei mișcări, și nu după un răstimp de „o lună și jumătate”, care se poate întinde până la calende.

Dar lucrurile stau în realitate cu totul altfel. Chiar CNADNR preciza laconic, într-un comunicat de presă, că „atât experții tehnici din partea antreprenorului, cât și cei din partea beneficiarului au concluzionat faptul că apariția și evoluția defectului (crăpătura) de la km 275+650 nu s-a cauzat unui fenomen de alunecare a terenului, ci unei tasări structurale pricinuite de execuția necorespunzătoare a lucrărilor la corpul autostrăzii, în perioada 2012–2013”.

În astfel de circumstanțe este cu atât mai greu de acceptat că s-a așteptat 10 luni pentru introducerea de restricții în vederea remedierii degradărilor constatate la km 275+650 al autostrăzii (km 60+600 proiect), expunându-i cu premeditare, în tot acest interval de timp, riscurilor iminente de accidente pe toți participanții la trafic.

Cu toate că aproape 603 milioane de lei dintr-un total de 604,8, adică peste 99% din contravaloarea facturii, a plătit Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale pentru cei 22 de kilometri ai Lotului 3 pe care au fost constatate oficial nu mai puțin de 300 de neconformități în execuție, rămâne totuși inexplicabilă iresponsabilitatea cu care Ministerul Transporturilor a fost de acord cu inaugurarea acestui tronson de autostradă și punerea lui sub trafic în ajunul turului decisiv al ultimei competiții prezidențiale de anul

trecut, deși terenul a început să o ia la vale încă înaintea sosirii coloanei oficiale...

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Flămânzii trec la masă, sătuii la penitență”.

Probabil că multora dintre Domniile Voastre această expresie nu vă spune nimic sau aproape nimic, însă exprimă o realitate a zilelor în care trăim, deși a fost scrisă acum mai bine de un secol, în 1907, de către Caragiale. Și, făcând o analogie între declarațiile marelui dramaturg și pamfletar și demagogia politicianistă a premierului Victor Ponta, putem afirma că țara se duce spre un derapaj sigur, deși șeful Executivului se laudă cu realizările mărețe ale miniștrilor săi.

În cazul în care am face o statistică a numărului de miniștri inculpați sau condamnați care l-au însoțit pe domnul Ponta în acest periplu politic sinistru, acesta ar fi mai mare decât toate proiectele finalizate ale lui Victor Ponta. Și asta ar explica aparenta dorință a actualului lider PSD de a face pace și de a ajunge la un consens între putere și opoziție pentru bunăstarea românilor.

Această armonie pare să-l excludă pe premier, care rămâne astfel singur și neconsolat în executarea proiectelor sale triumfale de reformare a statului. Ne întrebăm de unde vine acest elan împăciuitor pe care tot ni-l transmite domnul Dragnea, care cu până acum ceva timp în urmă afirma despre președinte, opoziție și proiectele liberalilor că nu au nicio valoare internă. Răspunsul îl găsim tocmai în realitatea politică de care vă aminteam mai înainte, în care „o clientelă pleacă, alta vine; flămânzii trec la masă, sătuii la penitență”. Și tocmai asta urmărește acum păpușarul PSD, Liviu Dragnea, în ultima parte a erei sinistre de guvernare Ponta: un pact cu actuala opoziție, pentru a obține rezultate sigure pe următorii ani pentru camarila sa proprie, care nu s-a putut bucura de simpatiile actualului premier.

## Stimați colegi,

Nici entuziasmul domnului Dragnea de a se apropia de politica liberală, nici aparenta retragere în planul secund și izolarea premierului de către foștii săi susținători nu sunt garanții ale deblocării situației în care ne aflăm. Adversarul nostru rămâne PSD, care împarte banii statului pe criterii pur politice, românii urmând să plătească în scurt timp facturile umflate de către domnul Ponta.

Din bâlciul improvizat cu care Victor Ponta ne-a obișnuit de aproape patru ani am văzut că doar premierul dă bani profesorilor, medicilor, pensionarilor, elevilor, încununând această pomană făcută pe cheltuiala noastră, a tuturor, nici mai mult, nici mai puțin, cu o propunere cel puțin halucinantă: legalizarea șpăgilor în sistemul medical. Curios, toate aceste acțiuni guvernamentale erau, până nu demult, sprijinite de domnul Liviu Dragnea, împăciuitorul scenei politice dâmbovițene.

Și tocmai acest lucru ne face să afirmăm:

Da, domnule premier, este exact ca în Caragiale! Dumneavoastră sunteți un fel de domnul Goe, care va produce un fel de anomalie atunci când va fi prins spunând adevărul, iar domnul Liviu Dragnea este un fel de mamițica, în aparență sever cu comportamentul de mare mincinos al protejatului său, însă încercând să păstreze privilegiile de care s-au bucurat până acum PSD și chiar premierul Ponta.

20 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 155/24.IX.2015

Declarația politică este intitulată „Imigranții, provocare pentru Europa”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Europa se confruntă cu o mare provocare în aceste zile. Ceea ce vedem că se întâmplă la granițele unor țări vecine cu noi este echivalentul unui dezastru umanitar, situație care se configurează într-o criză de lungă durată, care va putea fi rezolvată doar dacă vor fi soluționate situațiile care o generează, și mă refer la conflictele din Siria, Irak și din zonele vecine.

Cred că această criză ar fi putut fi evitată dacă Europa și celelalte state ale lumii s-ar fi implicat mai activ în soluționarea acestor conflicte, dacă s-ar fi acordat asistență umanitară cât mai aproape de zonele de conflict, dacă s-ar fi constituit zone sigure pentru refugiați în imediata lor vecinătate.

Consecință a acestei lipse de implicare e acest val de imigranți, un fenomen de amploare care afectează, iată, direct Europa, ale cărei state nu sunt pregătite pentru a face față acestei provocări. Mai mult, astăzi se fac eforturi uriașe pentru găsirea unei soluții legislative la nivel de Uniune Europeană pentru rezolvarea situației imigranților și cu eforturi financiare considerabile.

Mi-aș dori ca România să privească această criză ca pe un fenomen complex și nu se poate limita doar la a oferi cazare pentru 1.500-1.700 de imigranți, având doar o abordare matematică și ignorând aspectele ce țin de latura umană a acestei tragedii.

Sigur că este o problemă europeană. Dar noi, ca stat membru, avem drepturi, dar avem și obligații! Eu cred că trebuie să fim solidari cu întreg efortul Uniunii Europene, să fim solidari cu tragedia acestor oameni. Nu voi încheia înainte de a vă reaminti faptul că fenomenul imigranților există și ne va afecta pe toți și, indiferent că vrem sau nu vrem, că ne place sau nu ne place, cu toții va trebui să ne implicăm și să găsim cele mai bune soluții pentru a face față acestei noi provocări.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor din România”.

În România nivelul educației antreprenoriale este scăzut, în principal din cauza raportului slab dintre cercetare, cunoștințe, educație și industrie. De aceea, este dificilă transformarea societății românești într-una mai dinamică din punctul de vedere al educației antreprenoriale.

Programele de educație antreprenorială sunt axe ale dezvoltării antreprenoriatului în România. Diferite organizații au conceput și pus la dispoziția întreprinzătorilor din România o serie de documente menite să stabilească pașii pe care aceștia trebuie să-i urmeze în derularea propriilor afaceri.

Ținând seama de avantajele evidente pentru societate, orice țară are interesul să-și crească numărul antreprenorilor din ansamblul populației sale. Spiritul antreprenorial este o condiție esențială a creșterii și dezvoltării economice.

Studiul impactului educației antreprenoriale asupra competențelor și intențiilor antreprenoriale devine tot mai important în contextul centrării curriculumului pe cele opt

competențe-cheie recomandate, utilizate și agreate în Uniunea Europeană.

Competențele generale și specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învățare-evaluare a disciplinei Educație antreprenorială au la bază și promovează următoarele valori și atitudini: independență în gândire și în acțiune, relaționare pozitivă cu ceilalți, responsabilitate în activitatea antreprenorială, libera inițiativă, eficiență economică.

Educația antreprenorială în școala românească vizează următoarele direcții: orientarea către latura pragmatică a aplicării curriculumului și corelarea dintre unitățile de conținut și competențele specifice.

În cadrul predării antreprenoriatului în învățământul european, atenția este îndreptată îndeosebi asupra personalității tinerilor. Acest tip de educație stimulează creativitatea, spiritul de inițiativă, capacitatea de asumare a riscurilor, precum și alte atribute și aptitudini general aplicabile care reprezintă bazele antreprenoriatului.

Este important ca această activitate să fie dezvoltată pe întreg parcursul învățământului și ca atitudinile antreprenoriale să fie cultivate în întregul sistem de învățământ tehnic și profesional.

Dezvoltarea abilităților de management al carierei începe din perioada școlară și continuă de-a lungul tranziției la viața adultă. Prin programele de educație pentru carieră, adolescenții își formează competențe în următoarele domenii: autocunoaștere și dezvoltare personală, comunicare și relaționare interpersonală, management al informației și al învățării, planificare a carierei, educație antreprenorială, management al stilului de viață.

Se pot identifica mai multe metode de dezvoltare a competențelor antreprenoriale în vederea dezvoltării economice a țării:

– profesorii ar trebui să aibă o bună înțelegere a educației antreprenoriale; sunt necesare intensificarea formării profesorilor, organizarea de seminarii, precum și înțelegerea diferitelor modalități și metode pentru sprijinirea spiritului întreprinzător;

– includerea educației antreprenoriale în programele de formare pentru cadrele didactice, în cadrul cărora este important ca profesorii să parcurgă același proces de învățare ca cel pe care îl vor folosi cu elevii lor;

– antreprenoriatul să devină obiect de studiu obligatoriu în cadrul pregătirii pedagogice;

– formarea la elevi a competențelor specifice care să le permită orientarea profesională spre a deveni antreprenori, iar prin valorificarea potențialului să acționeze eficient în orice domeniu.

Dacă școala organizează educația antreprenorială prin curriculum, atunci se va produce o schimbare semnificativă în dezvoltarea competențelor antreprenoriale și în alegerea carierei viitoare a adolescenților.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Grija pentru refugiați nu poate lăsa în plan secund grija pentru români”.

Exodul masiv al refugiaților care au invadat țările europene provoacă o profundă compasiune în rândul oamenilor liberi ai Europei. Emoția puternică se îndreaptă asupra acestor năpăstuiți ai sorții, care și-au părăsit locurile natale de frica morții sau de foame. Este cumplit ce se întâmplă în zilele noastre. În virtutea Cartei Drepturilor Omului, elaborată de Organizația Națiunilor Unite, toate statele dezvoltate au datoria să acorde asistența necesară persoanelor aflate în suferință și în pericol. Inclusiv România. Problema este că, în această situație, fiecare stat trebuie să chibzuiască bine dimensiunea ajutorului pe care-l poate acorda refugiaților. În context, România nu și-a rezolvat încă propriile probleme legate de migranți.

Pe lângă străinii care și-au găsit deja rostul în țara noastră, statul român ar trebui să fie preocupat de soarta românilor aflați în primejdie dincolo de hotarul cu Ucraina. Alți români, foarte mulți, condamnați prin pactul criminal dintre Ribbentrop și Molotov, au dreptul natural de a reveni la patria-mamă. O parte dintre cetățenii români, indiferent de etnie, s-au autoexilat, de dragul libertății, în vremea dictaturii comuniste. Și aceștia au dreptul să revină acasă, redobândindu-și proprietățile confiscate de comuniști. Situația romilor, care au devenit subiect de interes european, nu este rezolvată. Integrarea lor este anevoioasă, fie în România, fie în Europa. Există o sumedenie de români fără locuințe, fără locuri de muncă, trăind sub pragul rezonabil al nivelului de viață. Pentru protejarea lor și a copiilor acestora cine este responsabil? Toate cele enumerate în privința obligațiilor statului nostru sunt realități incontestabile. Așadar, în ce măsură este capabilă România să asigure asistență refugiaților de pe alte continente?

Deși parte a unor organizații internaționale, România nu poate să eludeze datoria față de propriii cetățeni în favoarea străinilor. Păstrarea identității naționale reprezintă o cauză nobilă, în slujba căreia înaintașii noștri au plătit cu jertfe grele de sânge. A trăda crezul lor însemnă a ne trăda istoria milenară și pe noi înșine. Altfel, riscăm să reedităm greșeli precum aceea petrecută într-o zi de 15 septembrie a anului 1538, când Ștefan Lăcustă a fost numit domnitorul Moldovei de către otomani. Lăcustă! Vă spune ceva acest nume predestinat?

Ε vremea să terminăm și cu... lăcustele care au decimat economia românească în ultimele decenii. Ε vremea să redăm concetățenilor noștri dreptul de a trăi omenește într-o țară ale cărei resurse naturale și umane sunt abundente, prin voia Celui de Sus. Ε vremea să privim cu seriozitate și devotament la nevoile țării, să reconsolidăm economia, începând cu agricultura, capabilă să producă mai mult decât putem consuma. Trebuie refăcută întreaga infrastructură, începând cu sistemele de irigații și centrele de procesare a produselor agricole. Pentru asta este nevoie urgentă de legi avantajoase pentru producătorii agricoli. Aceste avantaje se vor răsfrânge implicit și rapid asupra economiei pe ansamblu. Este necesar să combatem fenomenul deșertificării, să refacem și să protejăm pădurile, fauna și mediul. Să nu mai lăsăm exploatarea celor mai prețioase resurse naturale pe mâna unor afaceriști veroși care fraudează statul și care contravin interesului național.

Întreprinzătorii cu firme mici și mijlocii trebuie încurajați prin legi drepte, simple și clare, emise de Parlament, fără posibilitatea ca un guvern sau altul să le altereze fondul prin ordonanțe de urgență. Procedând așa vom crea adevăratei clase sociale de mijloc șansa de a construi o țară puternică. O țară aptă să-și dezvolte sistemul sanitar, administrativ,

de învățământ și al asigurărilor sociale la standarde cu adevărat europene. Atunci ne vom permite să acordăm asistență mai multor azilanți.

Acestea cred eu că sunt acum prioritățile României. Empatizez cu toți oamenii aflați pe nedrept în suferință. Personal îi ajut, după posibilități, pe unii dintre ei. Așa am fost educat în familie, așa îmi dictează credința creștină în care m-am născut. Nu știu și nu pot să fac altfel. Problemele planetei însă trebuie analizate și rezolvate la nivelul organizațiilor internaționale. Violențele, sărăcia, tortura și foametea nu vor fi stopate fără eradicarea cauzelor care le provoacă. Aceste drame trebuie oprite urgent chiar în zonele în care sunt generate. Nu trebuie lăsate nici să prolifereze, nici să fie exportate. Altcumva, urmările pot deveni imprevizibile, iar capitole negre ale istoriei se pot repeta. Mai avem încă timp, dacă se va lua aminte la greșelile trecutului.

## Declarația politică se intitulează „Criza imigranților”. Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Un subiect care nu va fi epuizat prea curând și care necesită din partea țării noastre o analiză profundă și completă este acela al crizei imigranților la nivel european.

Cifrele ne arată că aproximativ 250.000 de imigranți ilegali din afara Europei au sosit pe continentul european de la începutul anului în curs, situație ce a creat o criză umanitară fără precedent. Unii dintre acești refugiați provin din zone de conflict, precum Siria sau Afganistan, dar majoritatea vin din țări africane, motivați de dorința de a găsi un trai mai bun în Europa. Potrivit unor estimări, numărul imigranților clandestini ajunși pe teritoriul german urmează să depășească până la sfârșitul acestui an cifra de 800.000.

Ca țară europeană și ca membru al Uniunii Europene, România trebuie să adopte o atitudine clară și fermă pe tema crizei imigranților. Din păcate, în lipsa unor politici unitare la nivelul Uniunii Europene, statele membre au adoptat propriile măsuri, multe fiind contestate de organizațiile pentru drepturile omului și pentru protecția refugiaților.

Săptămâna trecută, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a anunțat că Uniunea Europeană va primi și repartiza 160.000 de refugiați în cursul acestei săptămâni. Conform Comisiei Europene, România ar urma să primească 6.351 de refugiați. Primii 300 ar trebui să sosească în noiembrie, apoi într-un ritm de 100 de imigranți lunar.

Consider că luarea unei decizii presupune o consultare, în prealabil, cu țările membre, un dialog între state și, ulterior, adoptarea unei decizii în funcție de capacitatea de primire a fiecărui stat.

Într-o declarație făcută săptămâna trecută, Președintele României a anunțat însă că țara noastră poate primi 1.785 de refugiați. Aceste locuri sunt disponibile în șase locuri de primire: București, Giurgiu, Galați, Șomcuta Mare, Rădăuți și Timișoara. Aici imigranții vor primi apă, hrană, cazare și servicii consulare, iar România va primi de la Uniunea Europeană câte 6.000 de euro pentru fiecare persoană.

Problema este însă mai complicată decât simpla primire. Pentru această a doua fază suntem puțin pregătiți, și anume integrarea în societate. Trebuie să analizăm foarte clar capacitatea țării noastre de a-i primi și mai ales de a-i integra în societate, asigurând în permanență respectarea demnității acestor oameni.

Așa cum Europa trebuie să se reorganizeze și să impună norme și reguli clare, România trebuie să procedeze întocmai pentru a se asigura că nivelul economic și social nu va fi afectat negativ de primirea imigranților. Refugiaților trebuie să li se garanteze securitatea, dar totodată să li se spună foarte clar că trebuie să accepte locul de reședință desemnat de autorități și să respecte legile și normele sociale ale statului care îi primește. Acest fapt presupune toleranță zero față de violența religioasă, de gen sau rasială, indiferent din ce parte vine ea, neacceptarea impunerii propriului stil de viață sau a religiei etc.

Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în considerare faptul că cea mai dificilă și cea mai importantă schimbare europeană care trebuie să aibă loc are legătură cu aspectele economice care trebuie să anuleze condițiile ce generează refugiați, căutând adevărata cauză a afluxului de refugiați.

Iată de ce consider că trebuie realizată o analiză aprofundată a crizei imigranților din punct de vedere economic și social, luând în calcul costurile de primire și acomodare a acestora, precum și sancțiunile posibile pe care le-ar presupune o respingere a cotelor stabilite la nivel european.

Decizia finală trebuie coroborată cu relațiile externe ale țării noastre la nivelul Uniunii, și nu numai, păstrând în permanență ca scop final asigurarea drepturilor acestor oameni și mai ales a demnității lor, sub toate formele ei.

În definitiv, decizia primirii unui număr de imigranți nu poate și nu trebuie luată în pripă și sub presiunea externă, ci numai considerând cu seriozitate toți factorii interni, economici și sociali, pe care țara noastră îi are.

Mult mai bine ar fi fost ca la nivel european să se fi adoptat o strategie de prevenire a migrației, dar, la urma urmei, fiecare țară europeană și-a asumat o poziție proprie în această criză, iar România trebuie să considere întâi impactul asupra societății și populației sale, mai ales în condițiile în care poziția noastră, exterioară Spațiului Schengen, ne permite acest lucru. Desigur, nu trebuie uitat că solidaritatea și respectarea drepturilor omului sunt principii la care țara noastră a aderat de foarte multă vreme, dar acest fapt intră în contradicție cu presiunile externe privind acceptarea unor cote obligatorii de imigranți.

Consider că România trebuie să își reafirme cu fermitate și claritate angajamentul european, dar cotele de imigranți acceptate trebuie să rămână voluntare și, mai ales, la un nivel pe care ni-l putem asuma în mod concret.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia.

Declarația politică este intitulată „Tăietură finală în cazul Ponta (II)”.

Dan Șova nu este un caz singular și pentru faptul că nu este singurul coleg de facultate promovat de Victor Ponta în înalte funcții guvernamentale sau manageriale. Prim-ministrul Victor Ponta le-a asigurat sinecuri substanțiale mai multor foști colegi de facultate, precum și unor foști subalterni din Corpul de control al primului-ministru Adrian Năstase și unor

apropiați ai săi și ai soției sale, Daciana Sârbu. Astfel, pe Vlad Stoica, un avocat obscur, fost coleg de facultate și fost subaltern în Corpul de control al primului-ministru Adrian Năstase, l-a numit din 2012 în funcția-cheie de șef al Cancelariei Primului-Ministru, în care are rang de ministru și a beneficiat de o indemnizație lunară de 5.300 de lei, până la data de 1 august 2015, când aceasta i-a fost majorată la 19.055 de lei, întrucât Victor Ponta l-a trecut pe lista demnitarilor cărora le-au fost majorate indemnizațiile prin ordonanța adoptată de Guvern în această vară. Totodată, Vlad Stoica a fost desemnat de Guvern membru al Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări, în care beneficiază de o indemnizație lunară de 18.000 de lei. Ca atare, Vlad Stoica a beneficiat până în august de o remunerație lunară totală de 23.300 de lei (5.000 de euro), iar actualmente beneficiază de un venit lunar total de 37.055 de lei (8.326 de euro), depășindu-i pe toți înalții demnitari ai statului român cel mai bine remunerați (Președintele României, președintele Senatului, președintele Camerei Deputaților, prim-ministrul Guvernului României, președintele Curții Constituționale, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele Curții de Conturi).

Pe un alt fost coleg de facultate, avocatul Remus Borza, l-a sprijinit să preia administrarea judiciară a Companiei Naționale Hidroelectrica, prin firma sa de insolvență Euro Insol, calitate în care i s-a stabilit un onorariu lunar de 50.000 de euro și un onorariu de succes între 1 și 3 milioane de euro. Așa cum am arătat, pe un alt fost coleg de facultate, avocatul Radu Cernov, care a fost asociat cu Dan Șova în perioada încheierii și derulării contractelor cu complexurile energetice Turceni și Rovinari, l-a numit în consiliile de administrație ale cinci mari companii naționale (Transgaz Transelectrica, CNADNR, CFR – SA și Romatsa), de unde a beneficiat de indemnizații de zeci de mii de lei. Pe un fost subaltern din Corpul de control al primului-ministru Adrian Năstase, Bogdan Marius Ilie, l-a numit în 2012 director general interimar la Compania Națională Imprimeriile Coresi, companie cu capital integral de stat, funcție în care principala sa preocupare a fost să înstrăineze activele imobiliare ale companiei. A început cu sediul Imprimeriei Oltenia din Craiova, care a fost vândut la un preț mult subevaluat unei firme obscure din Galați, care a fost înființată expres în acest scop (SC Dapo Euro Imob – SRL), dar care l-a revândut la un preț de câteva ori mai mare cunoscutei firme de retail Kaufland. Pentru această înstrăinare frauduloasă și pentru alte acte manageriale nelegale, Bogdan Marius Ilie este anchetat în prezent de Direcția Națională Anticorupție pentru mai multe infracțiuni.

În aceeași ordine de idei, Victor Ponta a numit-o adjunct al lui Vlad Stoica, cu rang de secretar de stat la cancelaria sa și cu funcția de consilier de stat al prim-ministrului, pe Geanina Pușcașu, fost consilier al soției sale, Daciana Sârbu, în primul mandat de europarlamentar, care beneficiază de indemnizație în sumă totală de 4.500 de euro pe lună: 1.000 de euro de la Cancelaria Primului-Ministru, 2.000 de euro indemnizație ca membru în Consiliul de Administrație al Fondului de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și 1.500 de euro indemnizație ca membru al Consiliului de Administrație al Companiei Aeroportuare București. Geanina Pușcașu figurează cu o donație de 8.000 de euro la PSD în anul 2011, când principalul partid de guvernământ de astăzi se afla în opoziție, iar funcția de președinte al acestuia era deținută de Victor Ponta, astfel că se pune problema unui eventual conflict de interese raportat la numirea ulterioară a acesteia în funcția de adjunct al șefului Cancelariei Primului-Ministru.

Pe Andrei Rizoiu, fost subaltern în Corpul de control al primului-ministru Adrian Năstase și fost asociat al soției sale, Daciana Sârbu, într-o societate comercială (Mandarine Production), nepot al președintelui organizației de pensionari a PSD, l-a numit secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului, funcție în care beneficiază de o indemnizație lunară de 5.300 de lei. Pentru a-i mai rotunji veniturile lunare, Victor Ponta l-a numit pe Andrei Rizoiu membru în consiliile de administrație ale SC Transgaz – SA, SC Electrica Serv – SA și SC Fondul Român de Contragarantare – SA, precum și membru în comisiile de privatizare de la SC Electrica – SA și de la Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie, funcții în care a beneficiat anul trecut de un venit net de 189.535 de lei.

După ce a devenit prim-ministru în mai 2012, Victor Ponta l-a promovat în funcția de președinte al Societății Române de Radiodifuziune pe Ovidiu Miculescu, unul din cei mai apropiați prieteni ai săi (care, alături de socrul Ilie Sârbu, nașul George Maior, ministrul Rovana Plumb și comisarul european Corina Crețu, se numără printre cei patru-cinci invitați permanenți la evenimentele familiei Ponta), care beneficiază de o indemnizație lunară de 3.700 de euro. Victor Ponta îl menține în funcție pe Ovidiu Miculescu deși, pe de o parte, acesta a fost declarat incompatibil și, pe de altă parte, deconspirat că a fost colaborator al Securității, iar contestațiile formulate de acesta au fost respinse cu caracter definitiv și irevocabil. Mai este de semnalat că în anul 2013, în timp ce deținea portofoliul de ministru interimar al justiției, Victor Ponta a numit-o în funcția de director general al Oficiului Național al Registrului Comerțului, instituție care realizează venituri între 100 și 150 de milioane de euro anual, pe Silvia Mihalcea, fostă subalternă din TSD (unde a deținut funcția de vicepreședinte național), fără concurs și fără ca aceasta să îndeplinească condiția de vechime minimă de doi ani. Mihalcea a beneficiat în această funcție de un venit net de 86.009 lei în anul 2014 (7.167 de lei lunar).

Procurorii anticorupție ar putea și ar trebui să efectueze cercetări cu privire la toate aceste numiri sau promovări în funcții pe criterii clientelare, sub aspectul săvârșirii de către prim-ministrul Victor Ponta a infracțiunii de abuz în serviciu, prin care a asigurat unei terțe persoane un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Principala țintă a procurorilor anticorupție ar trebui să fie șeful Cancelariei Primului-Ministru Victor Ponta, Vlad Stoica, care a devenit omul cel mai de încredere al lui Victor Ponta, un fel de Remus Truică (fostul șef de cabinet al ex-premierului Adrian Năstase) în derularea afacerilor politice și financiare mai veroase și tenebroase, și ar putea constitui cea mai importantă sursă de informații pentru inculparea șefului Guvernului pentru infracțiuni mult mai grave.

Victor Ponta și Vlad Stoica sunt legați de o strânsă prietenie din perioada în care au fost colegi la Facultatea de Drept a Universității din București. Având un hobby comun, ei au fost mulți ani coechipieri la raliuri automobilistice, Stoica fiind pilot, iar Ponta copilot. După ce a devenit șef al Corpului de control al primului-ministru Adrian Năstase, Victor Ponta

l-a adus pe Vlad Stoica în această instituție. În 2004, când Victor Ponta a fost ales președinte al Fundației „Secolul XXI”, aflată în siajul grupului francez Lagardère, asociat al concernului EADS, funcție pe care nu a menționat-o niciodată în CV și în declarațiile de interese, acesta l-a numit pe prietenul său Vlad Stoica membru în consiliul director al fundației. După pierderea puterii de către PSD în toamna anului 2004, Victor Ponta și Vlad Stoica au prestat servicii juridice, primul în calitate de avocat, iar al doilea în calitate de consilier juridic angajat pentru omul de afaceri Dorin Cocoș, soțul Elenei Udrea, devenită consilier prezidențial și șefa Cancelariei președintelui Traian Băsescu, asigurându-și astfel protecția noii puteri.

Victor Ponta l-a numit pe Vlad Stoica șeful său de cabinet în perioada în care a deținut funcția de ministru pentru relația cu Parlamentul în Guvernul PDL – PSD condus de prim-ministrul Emil Boc, iar în anul 2010, după ce a fost ales președinte al PSD, l-a numit șef de cabinet la partid. În 2009, Victor Ponta l-a ajutat pe Vlad Stoica să intre în avocatură. În fine, după învestirea sa ca prim-ministru în mai 2012, l-a numit pe Vlad Stoica șeful său de cabinet la Palatul Victoria, iar după câștigarea alegerilor parlamentare de către USL în decembrie 2012, l-a numit șeful Cancelariei Primului-Ministru, după ce a reînființat această instituție, desființată de predecesorul său, Emil Boc.

Ca șef al Cancelariei Primului-Ministru, Vlad Stoica are rang de ministru, are loc la masa Guvernului, participă la toate ședințele de Guvern, contrasemnează deciziile prim-ministrului și semnează toate actele normative inițiate de agențiile pe care cancelaria le coordonează, dobândind astfel statutul de cel mai apropiat colaborator al lui Victor Ponta. Șeful Cancelariei Primului-Ministru are în subordine, în calitate de coordonator, Secretariatul de Stat pentru Culte, Oficiul Național pentru Prevenirea Spălării Banilor, Oficiul Național pentru Controlul Activității Nucleare, IICCMER, ANRP, ANRM, ANRMAP.

În 2015, Cancelaria Primului-Ministru a primit atribuții pe care nu le-a avut în trecut, ca, de exemplu, avizarea oricăror decizii importante, inclusiv buget, și numirea reprezentanților statului în organele de conducere la Transgaz și Transelectrica, considerate cele mai importante două companii de stat, pe care Guvernul le-a preluat în februarie anul curent de la Ministerul Finanțelor pentru a le transfera la Secretariatul General al Guvernului, care este condus de ministrul delegat Ioan Moraru, un apropiat al senatorului Ilie Sârbu. În cursul acestui an, Vlad Stoica l-a numit asistent manager la Transgaz pe adjunctul Secretariatului General al Guvernului, Andrei Rizoiu, la care am făcut referire mai sus, în condițiile în care decuplarea cancelariei de Transgaz, aprobată recent de Parlament, nu devenise încă aplicabilă prin promulgarea legii. Alături de aceste ample atribuții, Cancelaria Primului-Ministru are un buget anual de zeci de milioane de euro și un personal numeros, chiar stufos (3 secretari de stat, 6 consilieri de stat, 40 de consilieri politici și 90 de funcționari publici), din care se pot asigura numeroase sinecuri politice pentru clientela proprie și de partid.

Cu toate că este cel mai de încredere om al său, Vlad Stoica nu apare în fotografii alături de Victor Ponta, nu îl însoțește la evenimente oficiale, nu a făcut niciodată declarații politice și nu și-a publicat CV-ul pe pagina de internet a Guvernului. Probabil pentru a ascunde relațiile de afaceri cu Dorin Cocoș, care a fost unul din cei mai apropiați oameni ai ex-președintelui Traian Băsescu, precum și relațiile de afaceri cu controversatul milionar Gruia Stoica, cu care se afirmă că ar fi rudă și căruia Victor Ponta ar fi vrut să-i vândă Compania Națională CFR Marfă, după ce afaceristul a sponsorizat raliuri ale sale și concursuri de carting ale fiului său. Vlad Stoica deține cheia nu numai în afacerea CFR Marfă, ci și în alte afaceri de amploare, în care a jucat rolul de pion al șefului Guvernului, derulate prin CNADNR, Loteria Română, Transgaz, SMART, Transelectrica și altele. Numele lui Vlad Stoica a apărut ca factotum al prim-ministrului Victor Ponta în dosarul președintelui Consiliului Județean Mehedinți, Adrian Duicu, care a fost arestat și inculpat pentru fapte de corupție.

Victor Ponta și Vlad Stoica și-au început ucenicia în afaceri veroase cu statul încă din anul 2003, prin acapararea taberei pentru elevi Dumbrava din comuna Cobia, județul Dâmbovița, afacere devoalată în 2006 de cotidianul „România Liberă”. Pentru a acapara această tabără, una din cele mai mari și mai frecventate din țară, în cursul anului 2003, în timp ce deținea funcțiile de șef al Corpului de control al primului-ministru Adrian Năstase și de președinte al Tineretului Social Democrat (TSD), Victor Ponta a pus la cale înființarea Asociației pentru Promovarea Principiilor Sociale și Democratice ale Tinerilor din România, la care l-a pus președinte pe amicul său Vlad Stoica, iar Daciana Sârbu a devenit membru al consiliului director. Apoi, cu sprijinul Dacianei Sârbu, ce deținea funcția de președinte al Agenției Naționale de Tineret, cu rang de secretar de stat, Asociația pentru Promovarea Principiilor Sociale și Democratice ale Tinerilor din România a încheiat un contract de colaborare,

pe o durată de 20 de ani, cu Agenția Națională a Taberelor Școlare prin care se angaja să întrețină și să utilizeze baza materială a taberei Dumbrava. Cu concursul primarului PSD al comunei Cobia și al Direcției Silvice Dâmbovița, a fost acaparat prin manopere frauduloase terenul în suprafață de 4 hectare pe care era amplasată tabăra, care se afla în proprietatea statului și în administrarea Romsilva, instituție aflată atunci în subordinea ministrului agriculturii și pădurilor, Ilie Sârbu. Ministrul Ilie Sârbu și-a adus contribuția și la modernizarea drumului forestier spre tabăra Dumbrava, scop în care au fost deturnate fonduri de la Romsilva în valoare de 2,5 miliarde de lei vechi. Sub patronajul lui Victor Ponta, în tabăra Dumbrava au fost construite mai multe bungalow-uri destinate distracției tineretului pesedist, dar, după pierderea puterii de către PSD în toamna anului 2004, tabăra a fost abandonată, iar asociația TSD a lăsat o datorie de peste 100 de milioane de lei vechi, întrucât nu a achitat niciun leu pentru utilități după încheierea contractului de colaborare. Până la urmă, plata utilităților a fost efectuată de Filiala Dâmbovița a Agenției Naționale de Tineret, adică au fost alocați bani publici pentru o afacere și pentru o distracție de partid.

## (va urma)

P.S. Titlul declarației mi-a fost inspirat de albumul „The Final Cut” („Tăietura finală”) al prestigioasei formații britanice Pink Floyd (apărut după mai celebrul album „The Wall”), pe care îl recomand prim-ministrului Victor Ponta spre audiție, cu gândul că ar putea lua decizia ce se cuvine pentru binele său și al semenilor săi, inclusiv al țării.

## _Ședința s-a încheiat la ora 9.40._

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|814875]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 155/24.IX.2015 conține 24 de pagini.**

Prețul: 60,00 lei