Vasile Nagy

## „Municipiul Arad”

Municipiul Arad este una din cele mai vechi așezări urbane din țara noastră, fiind menționat documentar pentru prima dată în anul 1080 sub acest nume, iar ca oraș în anul 1329.

Este primul oraș important din România, la intrarea dinspre Europa Centrală, fiind situat pe malul râului Mureș, la o altitudine de 107 m, la 30 de km de Munții Zărandului, parte a Carpaților Occidentali, cu teritoriul administrativ de 252,85 km[2] .

Dezvoltarea economică a orașului Arad a fost favorizată de așezarea sa geografică, deoarece se află la intersecția drumurilor comerciale, foarte aproape de graniță. Aradul a devenit un centru industrial și comercial care a constituit baza de dezvoltare a industriei arădene, fiind printre cele mai importante centre manufacturiere.

În ultima parte a secolului al XIX-lea, pe lângă mica industrie, își face apariția și marea industrie, moara cu aburi, fabrica de spirt și drojdie și fabrica textilă a fraților Neuman, fabrica de mașini Hendel, fabrica de mobilă Lengyel, care prin calitatea produselor sale va ajunge renumită în Europa, fabrica de vagoane condusă de Johann Weitzer.

În perioada interbelică, marea industrie continuă să fie reprezentată de uzinele Astra – constituite în 1920, unde se vor construi vagoane de cale ferată și de tramvai, automotoare, camioane și avioane –, de fabricile de textile, ITA, FITA, ȚEBA, de moara Neuman, de fabrica de mobilă Lengyel.

Apar noi activități industriale, cum ar fi Fabrica de Zahăr (1926), „Polyrom” (lacuri și vopsele, 1930), Uzina Tehnică Arad (becuri electrice 1935), „Iron” (aparate radio și electrotehnice). În 1937 existau 110 unități industriale, în comparație cu 59, câte existau în 1919.

Conform recensământului din anul 1910, populația Aradului era de 63.166 locuitori, iar, conform recensământului din anul 1930, populația Aradului era de 77.181 locuitori.

Potrivit recensământului din anul 2002, Aradul avea o populație de 172.824 locuitori, iar, conform recensământului din anul 2011, populația Aradului a scăzut cu aproape 25.000, la 147.992.

Aradul, ca aproape toate reședințele de județ din țară, a crescut inevitabil ca dimensiune, deoarece s-au construit cartiere noi, zone industriale noi, în perioada 1990–2006, iar după 2006 suprafața construită urbană a avut o creștere de 3,21%, dar în dispersie, în timp ce populația și suprafața construită au crescut și s-au densificat mai degrabă în vecinătatea municipiului, zona inelului periurban.

La Arad s-a înregistrat, între 1990 și 2006, o contractare fizică considerabilă de neimaginat, având în vedere că un oraș care în trecut a reprezentat un motor economic industrial și agricol a căzut pe ultimul loc la nivel național, motivul fiind predominanta fragmentare industrială.