Alina Ștefania Gorghiu

„N-am văzut profesori care să moară de foame”

Intens mediatizata declarație a ministrului educației m-a ajutat să înțeleg adevărata semnificație a politicii actualului Guvern: așteptăm să moară lumea de foame. Acesta este secretul și a fost în fața noastră atâta timp, iar noi ne-am tot întrebat de ce nu se iau adevăratele măsuri anticriză în loc să

se ciupească puțin câte puțin din bugetul pensionarilor, al salariaților la stat (dar numai al celor cu venituri modeste) și chiar din pușculița școlarilor, cărora nu le mai dăm burse și le recalculăm alocațiile.

Este inutil să mai spun faptul că într-o guvernare responsabilă, de bun-simț, un astfel de ministru, cu astfel de declarații, era demis și uitat în aceeași zi. Cu atât mai mult cu cât nu se află la prima gafă ministerială. Departe de mine intenția de a contabiliza greșelile de la Ministerul Educației. Încerc totuși să înțeleg de ce s-a lucrat pe ascuns la un proiect de lege a învățământului, de ce s-au decis în birourile din București comasarea școlilor și disponibilizarea profesorilor, fără să se cunoască ce presupune asta, la fața locului, de ce ministrul stă ascuns în spatele unui purtător de cuvânt gata de atac, în loc să discute cu sindicaliștii care au renunțat să mai predea de mai bine de o săptămână.

Iată, așadar, că nu vorbim despre un caz izolat referindu-ne la declarația cel puțin neinspirată a ministrului, ci despre un tipar, un model de ministru, mult prea depășit de situație, care este nedumerit în fața huiduielilor și a protestelor atât de vocale ale profesorilor aflați la limita existenței. Dar, vorba Domniei Sale, până nu mor, nu reprezintă o prioritate.

Mi-ar fi plăcut, recunosc, să aud și restul comentariilor ministrului Funeriu, de exemplu din ce crede Domnia Sa că mai trăiesc profesorii. Meditații, va spune, probabil, dar uită că este criză pentru toată lumea, ceea ce reduce veniturile familiilor în general, așa că meditațiile sunt mai puține și costă mai puțin. Plus de asta, nu ne medităm toți la educație fizică, la desen sau la limba latină, de exemplu. Învățătorii nu cred că sunt milionari din meditații, iar educatorii nici nu știu ce sunt acelea meditații. Poate ne spune, deci, Daniel Funeriu ce idei de afaceri are pentru cei de la catedră, în așa fel încât să nu moară de foame.

Dincolo de ironia multor declarații făcute de miniștrii Cabinetului Boc, chiar de premierul însuși, constat că nu se ascunde nimic. Aș înțelege să fii la nivel declarativ mai dur, mai tăios, ca să putem digera criza și să înțelegem pericolul, dacă în timpul acesta ai respecta programul anticriză, dacă ai „strânge cureaua” celebră deja și pentru ministeriabilii PDL și nou-numiții șefi de instituții. Dar să spui că un salariu de 1.000 RON este rezonabil pentru un profesor, timp în care dai mii de euro directorilor înregimentați politic, este sfidător și de neacceptat.

Opoziția nu critică de dragul de a critica, stimați colegi, ci pentru că îi oferiți zilnic material didactic. Vă mărturisesc că am zilnic câteva subiecte de interpelări, declarații politice sau de comunicat în conferințe de presă. Zilnic mai apare ceva de contestat în instanță, așa că nu mă miră reacția maselor care își strigă nemulțumirea în fața Guvernului sau scriu pe bloguri și presei, în general.