ªtefan Cazimir

N-aº vrea sã abuzez de rãbdarea dumneavoastrã, dar mi se pare cã a instituþionaliza, prin lege, o instituþie care deja existã prin tradiþie înseamnã a forþa uºi deschise. Nu e prima datã când în activitatea noastrã legislativã se întâmplã asemenea lucruri. De pildã, celebra Lege privind folosirea limbii române în locuri, relaþii ºi instituþii publice a fost, din capul locului, o lege pleonasticã, pentru cã nu fãcea decât sã repete niºte prevederi deja existente, în primul rând într-o lege privind protecþia consumatorului, ºi s-a ajuns, în ultimã instanþã, ca un articol al ei Ñ art. 7 Ñ sã sune astfel: de unde iniþial suna ”Denumirea, explicaþiile ºi orice alte informaþii vor fi traduse obligatoriu în limba românãÒ, când ºi-au dat seama cei din comisia de mediere cã deja lucrul e statuat, au modificat ºi noul

enunþ sunã astfel: ”Denumirea, explicaþiile ºi orice alte informaþii vor fi traduse în limba românã, conform legislaþiei în vigoareÒ, ceea ce este un lucru de un haz eminent.

Acelaºi lucru sau ceva asemãnãtor s-ar întâmpla ºi prin adoptarea prin lege a unei instituþii, sau prin statuarea legalã a unei instituþii care deja funcþioneazã ºi, pânã la urmã, efectul ar putea fi contrar celui scontat, adicã un efect negativ, ºi nu unul pozitiv, prin faptul cã instituind aceastã formã de mediere chiar între factorii care sunt angajaþi în conflict (absurditatea situaþiei a fost deja explicatã de domnul Ionel Olteanu) se deresponsabilizeazã alþi factori menþionaþi în lege, cum ar fi în primul rând asistenþii familiali, care pot sã spunã: pânã nu se întruneºte consiliul de familie, noi nu ne implicãm ºi sã aºteptãm întâi consiliul de familie.

Deci, repet, deºi intenþia rãmâne pozitivã, efectul ar fi negativ.