Ion Predescu

N-aº zice, aºa cum s-au exprimat unii dintre colegi, cã domnul senator Iuliu Pãcurariu are atenþie deosebitã pentru profesia de avocat, fãrã sã-ºi fi exprimat ºi motivele care îl determinã la aceastã atitudine. N-aº susþine asemenea idee pentru cã nu o împãrtãºesc. Ceea ce este, însã, cert ºi a determinat punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, în totalitatea ei, nu atât pentru faptul cã majoritatea sunt de profesie avocaþi ºi unii dintre ei ºi profeseazã, cât pentru considerentul cã propunerea legislativã nu se regãseºte fundamentatã faþã de temeiurile de drept incidente în rezolvarea acesteia. ªi anume, potrivit art. 68 din Constituþie, incompatibilitãþile între calitatea de senator sau deputat sunt cele prevãzute în textul acesta al Constituþiei sau altele, stabilite prin lege organicã, ce nu existã. ªi acea lege organicã nu este alta ºi nu poate sã fie alta decât Legea statutului deputaþilor ºi senatorilor,

nu orice altã reglementare, cum ar fi, de pildã, într-o lege fiscalã sau într-o lege de altã naturã, sã instituie asemenea incompatibilitãþi. Lucrul acesta ar trebui sã fie limpede pentru toatã lumea. Apoi, în art. 15 din Legea nr. 51/1995, lege organicã, se stabileºte ºi se practicã de la acea datã compatibilitatea între profesia de avocat ºi calitatea de senator sau deputat. Dacã o altã dispoziþie legalã ar urma sã modifice art. 15 din Legea nr. 51/1995 ar trebui sã aibã temeiuri de naturã a rãsturna regimul juridic stabilit prin aceastã reglementare, care reglementeazã profesia de avocat.

Un al treilea considerent. Este bine cunoscut cã, potrivit art. 49 din Constituþie, care reglementeazã restrângerea exerciþiului unor drepturi, aceastã restrângere poate fi instituitã pe duratã determinatã din motive determinate, prin lege organicã, ºi numai privitoare la apãrarea siguranþei naþionale, ordinii ºi sãnãtãþii ori a moralei publice, a dreptului ºi libertãþilor cetãþenilor, desfãºurarea instrucþiei penale, prevenirea consecinþelor unei calamitãþi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Acesta a fost art. 49 din Constituþie, care reglementeazã regimul restrângerii exerciþiului unor drepturi.

Propunerea legislativã, dupã cum se constatã din cuprinsul ei, enumerativ, prevede categoriile de raporturi juridice litigante în care deputatul sau senatorul n-ar putea interveni ca avocat pentru a acorda asistenþã juridicã uneia dintre pãrþi. Aceastã enumerare cuprinde aproape întreaga gamã a litigiilor principale în materie penalã, civilã, comercialã ºi financiarã. O asemenea limitare, de principiu, în raport de art. 49 din Constituþia României, nu este de conceput. În afarã de cazul în care profesia, ca atare, ºi calitatea, ca atare, de senator sau de avocat, ar putea fi declaratã de principiu ca incompatibilã. Or, în Europa, dupã cunoºtinþele mele ºi dupã datele pe care le consemneazã tratatele de drept parlamentar, nu existã state în Europa, repet, în care sã se dispunã, de principiu, incompatibilitate între profesia de avocat ºi calitatea de senator sau deputat. Existã unele restrângeri ºi unele limitãri în unele state privind exercitarea. De pildã, sã aibã acces numai la Curtea Supremã. Altele, sã nu aibã acces a pune concluzii în dosare care privesc direct, în care este parte în proces statul. Altele, în care privesc furnitura naþionalã, înarmare etc. ºi aºa mai departe, fiecare stat potrivit aprecierilor pe care le dã.