Adrian Păunescu

N-aș fi venit la microfon, dar m-a convins să vin colegul meu de literatură, actualul ministru al economiei și finanțelor, domnul Varujan Vosganian.

Constat, cu tristețe, că nu se poate trăi în politică decât umilit sau arogant. Astăzi, am avut parte de o lecție de aroganță. Vă spune asta cineva care a pus, cât a putut el, surdină încercărilor de dezechilibrare a scenei politice prin dărâmarea Guvernului.

Suntem din nou în Atlantida. Apa este până peste capetele noastre, iar noi susținem că totul e în regulă, totul e bine, e secetă.

Nici în somn nu se poate considera că situația în țară este bună. Domnul Vosganian o vede strălucită. Înțelegeam să explice de ce e rău, dar să spună că e bine, nu mi-am închipuit că o poate face. Credeam că numai în interiorul unui partid unic e atâta consum de ipocrizie. Nu, e un obicei al unor miniștri liberali să schimbe vorba.

L-am criticat de curând pe ministrul culturii, cică, liberalul Adrian Iorgulescu, pentru niște fapte și, în loc să-mi răspundă la fapte, s-a dus la o conferință de presă și m-a făcut „rinocer comunist”. Eu nu i-am spus niciodată că este „vierme intestinal de dreapta” și nu-i spun nici acum, dar m-aș putea gândi! Ei bine, trista lecție de pamflet, de altfel, remarcabilă estetic, a domnului Varujan Vosganian nu a acoperit realitatea care e tristă, și noi ar trebui să ne gândim împreună ce e de făcut.

Vreau să precizez, în finalul cuvântului meu scurt, că, dacă atacurile merg până acolo încât se reamintește numărarea ouălor, pornind de la afirmația unui lider al PSD, atunci și eu pot să spun: domnul Varujan Vosganian a văzut situația de pe un viraj de motocicletă, care tocmai cădea.

Așa apare România din acest viraj de motocicletă: fericită, ieftină, încântată de guvernarea liberală. Marele noroc al acestui Executiv a fost și este că, între timp, a apărut alternativa negativă Băsescu. Acesta e adevărul.

Să vă închinați în fiecare dimineață și să spuneți „Să-l țină Dumnezeu!”, pentru că, fără alternativa negativă Băsescu, demult lucrurile erau rezolvate la guvernare: cădeați.

Teza vosganiană a fost nu să răspundă la problema pusă în discuție, ci cunoscuta replică a lui Caragiale „Ba, pe-a mamei dumitale!”