Doamnele Daniela Popa și Aurelia Vasile

„Necesitatea unor modificări în legislația referitoare la Registrul Comerțului”

Trecerea Registrului Comerțului din toamna anului 2002 în subordinea Ministerului Justiției, în structura Oficiului Național al Registrului Comerțului, ca instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral din venituri proprii, a generat o serie de aspecte negative precum: existența unor proceduri care implică perioade de până la 15–20 de zile pentru pregătirea, depunerea, autorizarea societății comerciale și frecvente deplasări ale investitorului la Registrul Comerțului; plata unor taxe și tarife crescute după preluarea pentru înmatricularea unei societăți comerciale la Registrul Comerțului; utilizarea de criterii neuniforme la verificarea documentației pentru înregistrarea unei societăți comerciale de către funcționarii de la Registrul Comerțului.

De asemenea, obligațiile și răspunderile sunt numai în sarcina societății comerciale. ONRC prestează un serviciu impus de lege și nu își asumă răspunderea necesară, ceea ce duce la amânarea în mod nejustificat a eliberării certificatului de înmatriculare și la blocarea activității întreprinzătorului.

Sistemul Registrului Comerțului, aflat în subordinea Ministerului Justiției, se dovedește a fi unul rigid, fără capacitatea de adaptare rapidă a sistemului informatic, care să permită procesarea datelor supuse obligației de înregistrare, în conformitate cu dispozițiile exprese prevăzute de lege și actul constitutiv al societății comerciale.

Este nevoie de un cadru juridic adecvat stimulării spiritului antreprenorial, prin accesul direct și nemijlocit la toate informațiile utile pe care le dețin camerele de comerț.

În aplicarea reglementărilor de până acum s-a constatat că scoaterea Registrului Comerțului de sub gestiunea Camerei de Comerț și Industrie a României a pus camerele de comerț în imposibilitatea de a-și realiza scopurile și funcțiile lor, aceasta deoarece o cameră de comerț puternică în lume nu poate să-și desfășoare activitatea eficient dacă nu are o legătură permanentă, directă și juridică cu comercianții.

Lipsirea Camerei de Comerț de Registrul Comerțului, de bazele de date specifice și de baza juridică a legăturilor oamenilor de afaceri între ei face ca aceste instituții ale sistemului cameral să nu poată accesa fonduri europene în beneficiul comercianților și astfel nu poate să își atingă scopul pentru care a fost creată prin Legea nr. 335/2007.

Trebuie avut în vedere că, odată cu intrarea în vigoare a Legii camerelor de comerț din România nr. 335/2007, Camera de Comerț și Industrie a României, Camera națională, este o organizație neguvernamentală de utilitate publică și că în conformitate cu dispozițiile art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 și având în vedere dispozițiile art. 136 alin. (4), teza finală, din Constituția României privitoare la organizații neguvernamentale, Camera de Comerț și Industrie a României are dreptul legal de a primi în folosință gratuită bunuri din proprietatea publică și privată a statului.