Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·30 mai 2017
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Glad Aurel Varga
Discurs
„Necesitatea unui sistem de învățământ pe temelii solide în România”
Una dintre datoriile noastre fundamentale este să așezăm sistemul de învățământ pe temelii solide și să terminăm o dată pentru totdeauna cu lucrurile făcute de mântuială. Despre infrastructura școlară se poate vorbi săptămâni întregi și, cu siguranță, subiectul este atât de amplu încât ar putea genera elemente noi de dezbatere în fiecare zi. Unul dintre cele mai grave aspecte este acela că peste 90% dintre școlile din România nu au autorizații ISU. Câți dintre noi conștientizăm cât este de grav acest lucru? Câte școli și grădinițe funcționează în clădiri cu risc ridicat de seism? Săptămâna trecută s-a prăbușit tavanul într-o sală de clasă dintr-o școală din București.
Imaginați-vă starea școlilor din orașele mici și din comune și sate. Câți știu că propriii copii învață într-o școală care oricând s-ar putea prăbuși la un cutremur mai serios sau într-o școală care ar putea fi cuprinsă de flăcări, din cauza instalațiilor precare sau inexistente? În multe școli în care învață sute de elevi nu se fac exerciții și simulări de situații de urgență. De asemenea, nu sunt prezentate elevilor nici măcar ghidurile și instrucțiunile realizate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Sigur, se va dori înființarea de comisii și comitete. Poate sunt necesare, dar mai necesare sunt implicarea și acțiunea Ministerului Educației Naționale, care, dincolo de solicitarea de informări din teritoriu, trebuie să acționeze ferm și să sprijine comunitățile locale, prin asigurarea desfășurării activităților școlare în deplină siguranță.
Un copil a murit din cauza rujeolei. Din păcate, o astfel de știre apare mult prea des. Un alt copil care a devenit un număr în statistica neagră a morților care puteau fi evitate. Ministerul Sănătății și Guvernul mimează preocuparea și înființează comitete și comisii, de parcă lipsa acestora ar fi
cauza principală a epidemiei de rujeolă. De aceea au lipsit multă vreme dozele necesare de vaccin? Pentru că nu existau un comitet și o comisie? De aceea s-au ținut departe autoritățile de comunitățile sărace și needucate în care s-au format focarele de rujeolă? Au fost câteva dezbateri răzlețe pe tema epidemiei, dar toată lumea s-a mulțumit cu asigurarea dată de Ministerul Sănătății că situația este sub control și s-a trecut mai departe. Nu este sub control. Copiii mor în continuare. Funcționarii din Ministerul Sănătății se ascund după hârtii prin birouri și încearcă să fugă de răspundere. În tot acest timp în care nu au existat doze de vaccin disponibile, exportul paralel de vaccinuri a proliferat, ca, de altfel, și cel de medicamente.
Din informațiile disponibile, pe Programul național de boli transmisibile s-au exportat 34% din cantitățile de medicamente destinate pacienților români, la oncologie – 48%, pe Programul de diabet – 21%, pe Programul de boli rare – 64%, pe Programul pentru insuficiența bolilor renale cronice – 17%, pe Programul de transplant – 35%, pe Programul de boli endocrine – 37%.