Andrei Dominic Gerea

„Nepermisa sfidare”

Sunt unul dintre parlamentarii preocupați constant de problemele concrete, punctuale, de interes public incontestabil, străduindu-mă să le aduc la cunoștința factorilor instituționali autorizați, în scopul soluționării lor corespunzătoare și cât mai repede cu putință, scop în care mă folosesc de mijloacele oficiale puse la dispoziție de legislația în vigoare, adică de interpelări, întrebări și corespondența uzuală. Numeric, vreo 440, la primele două categorii, și 1.150, la a treia, doar în acest mandat și până acum. Toate, pertinente, oportune și de bună-credință.

Din păcate, am fost nevoit să constat în atâtea cazuri o lipsă de receptivitate și profesionalism, de nepermis la nivel guvernamental, un dezinteres cras uneori, exprimat în întârzierea cu care se răspunde demersurilor întreprinse, deși reglementările în privința asta sunt stricte și imperative, sau în caracterul neconcludent, confuz, imprecis, chiar derizoriu, al unora dintre răspunsuri, lipsite nu rareori de valabilitate juridică deplină, deoarece nu sunt semnate de miniștri, deși aceștia au și o asemenea îndatorire legală, cu responsabilitatea aferentă pentru realitatea, oportunitatea și legalitatea datelor furnizate de ministerele pe care le conduc, la rându-le, persoane juridice de drept public. Prim-ministrul Emil Boc e cel dintâi care se eschivează și fuge de răspundere, semnând numai adresele de înaintare a acestor răspunsuri către Parlament, el nerăspunzând deloc, în nume propriu, scrisorilor, întrebărilor și interpelărilor ce îi sunt adresate. Le trimite, îndreptățit ori nu, miniștrilor, deși nu punctul de vedere al acestora e solicitat, ci al său, în calitatea-i constituțională de șef al Executivului, adică de cel mai înalt factor decizional politico-administrativ al statului, așa că primirea lor întârzie, contrar legii și fără motiv, nepermis de mult, încât te-ntrebi, inevitabil, la ce există, plătiți de la buget, atâția consilieri și funcționari în aparatul său permanent...?

Luând exemplu, miniștrii sau ministerele răspund tot cu întârziere. O fac superficial, jenant câteodată, de parcă n-ar avea angajați cu înaltă și variată calificare, cu competență multiplă, inclusiv gramaticală, în redactarea acestor documente ce, până la urmă, ajung istorie și, ca atare, ar trebui să fie de un anume nivel. Ei bine, nu sunt, lipsindu-le mai mereu rigoarea, eficiența, ținuta. Mai mult, cele de la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu au niciodată număr și dată de înregistrare, persistându-se inexplicabil în această eroare inacceptabilă. Le-o fi greu oamenilor de acolo să le scrie, sfidând astfel legea, vădit și continuu...?

Din când în când, apar și răspunsuri neștampilate sau, mai grav și nejustificat, cu text identic, repetat întrutotul fără discernământ, ceea ce e și mai ilustrativ pentru modul comod și formal, defectuos, neprofesionist și disprețuitor față de parlamentari în care lucrează unii membri ai acestui Guvern. Mă silesc să le solicit și pe această cale domnilor Boc, Botiș, Funeriu, Cseke, doamnei Udrea și altora să intre degrabă în legalitate și să-și facă treaba cu seriozitate, disciplină și pricepere, asigurând o conlucrare integrală și fructuoasă, bazată pe respect reciproc, cu cei aleși prin sufragiu universal, în folos public neîndoielnic, precum o fac totuși, într-o anumită măsură, câțiva dintre colegii lor ministeriali, mai conștienți poate că, întotdeauna, ce și cum așterni pe foaie, sub semnătură, e mai important decât demagogia pasageră. Altfel spus, că _verba volant, scripta manent_ ...