Nicolae Bud

## „Nevoia de armonie”

Actul alegerilor europarlamentare s-a consumat și putem considera că până în toamnă, când disputa pentru Cotroceni va deveni oficial și legal evenimentul central al atenției publice, viața politică din țara noastră are temeiuri să funcționeze în parametri de croazieră, adică normal.

Sunt întrunite condiții, așadar, pentru a ne întoarce privirea asupra a toate câte așteaptă să-și găsească rezolvarea în lista celor promise de fiecare partid în parte și de fiecare dintre noi în campania electorală de anul trecut. Trăim un moment cât se poate de nimerit pentru a remăsura distanța dintre promisiunile electorale și reprezentarea lor în realitate, operație necesară ca exercițiu de bilanț, obligatoriu la urma urmei în orice demers care îți cere să măsori drumul parcurs și să te dumirești cu un ceas mai devreme cu privire la pașii următori, dar folositor îndeosebi pentru a-ți organiza efortul și investiția în vrerea acoperirii dificultăților de traseu în perioada care urmează.

Trăim zile grele și nu poate spune cineva că nu observă, nu simte acest lucru. Cu toate acestea, sunt destui cei care par a considera că efectele crizei și durata ei îi privesc doar pe alții. Alții privesc vijelia și furtunile care ne toacă ca fiind făcute pentru a trânti copaci doar peste mașinile altora. Cât privește canicula și, inevitabil, seceta care ne amenință, să fie la ei acolo, noi cei de la oraș ce treabă avem cu asta?!

N-am de gând să glumesc cu lucrurile serioase dar parcă ne ocupăm timpul cu altceva în loc să luăm seama la cât de mult diferă realitatea de azi în raport cu ceea ce ne închipuiam noi anul trecut în campania pentru locale și, apoi, pentru parlamentare. Obligația de a prelua efectele crizei apasă în plus față de câte sunt de făcut în această țară. Opinia publică nu ne iartă. Cum se vede, au început oamenii să iasă în stradă. Bruxelles-ul ne dă de înțeles că la noi treburile nu merg cum ne-am angajat. Ne așteaptă în toamnă, din câte înțeleg, un raport de țară deloc roz. Așadar, suficiente motive pentru a vedea ce și cum putem face mai bine astfel ca să îndreptăm cât mai multe din câte așteaptă să fie așezate în rostul lor, pentru binele cetățeanului de la sat ori de la oraș, cel care, la urma urmei, ne-a trimis, prin votul său, aici unde ne aflăm.

Nu dau eu lecții nimănui de felul cum să-și organizeze agenda verii ori pe durata care a rămas din acest an. Ceea ce cred este că putem fi mai vizibili ca generatori de valoare adăugată în primul rând, reprimându-ne gesturi de polemică gratuită și refuzul cooperării, ambele provenind din apartenența noastră la grupări politice diferite. Mă întreb dacă, după experiența deja acumulată într-o secțiune sau alta a societății, nu ar fi cazul să căutăm și să găsim în primul rând ceea ce ne unește în obiectivele, în programele partidelor din care facem parte. Primează, în fond, lucrul deja realizat, și nu neapărat cine figurează pe antetul certificatului de inventator, de proiectant general ori de executant. Că se poate persevera pe această linie de evoluție o dovedesc și comentariile, dezbaterile, confruntările, în cadrul comisiilor de specialitate. Și am în vedere, înainte de toate, pentru că știu mai bine cum stă situația, Comisia pentru buget, finanțe și bănci, din care fac parte.