Tudor Barbu

Nici dacă.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Eu vreau doar să atrag atenția asupra unui aspect pe care, într-o formă incipientă, l-a atins și colegul de la USL: vânzarea pe bursă sau vânzarea sub orice formă a acestei cote pe care România o are în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră este un lucru pe care, în plan politic, cineva trebuie să și-l asume cu subiect și predicat.

De ce spun asta? Pentru că, într-un moment, România – și eu fac parte dintre cei naivi și cu speranță în suflet care cred că România va redeveni o țară din punct de vedere economic sănătoasă, deși acest orizont se îndepărtează din ce în ce mai tare, având în vedere maniera în care este condusă politic în ultimii 23 de ani –, ca să-mi continui ideea, să nu mă îndepărtez, ar putea avea nevoie, într-un moment oarecare, de aceste certificate care acum se scot la mezat cu o ușurință absolut halucinantă.

Îi rog pe colegii senatori ca atunci când vor vota solicitarea domnului Gherghina, mă rog, solicitarea Guvernului Ponta, să aibă în vedere și faptul că nu este prima solicitare de acest fel și, probabil, nu va fi nici ultima. Vânzarea aceasta este ireversibilă, cum bine spunea colegul, sunt țări care au o economie în plină mișcare, în mișcare pozitivă, adică în dezvoltare. Vor cumpăra aceste certificate de emisii de bioxid de carbon cu efect de seră și România, dacă va ajunge în postura să deschidă o întreprindere, care, sub o formă sau alta, va avea nevoie de un astfel de certificat, nu va avea de unde să-l cumpere, pentru că țările sănătoase la cap, conduse într-o manieră sănătoasă, nu-și vând una din valorile extrem, extrem de mari, valori împărțite, dacă-mi aduc aminte bine, la Reuniunea de la Kyoto, pe criterii foarte ferme și care țin cont de stadiul de dezvoltare și de trendul de dezvoltare economică, mă rog, industrială a acelor țări.

Noi vorbim cu o ușurință alarmantă, pentru mine, despre ceea ce vindem ca să facem rost de bani, pentru a ne ține de promisiuni, pe care, atât PDL-ul – mă refer la metrou – cât și, acum, USL-ul le-au făcut, ca și cum ar avea banii aceștia din producție, din motoare economice, din programe de dezvoltare a economiei, nicidecum din vânzarea unor valori pe care România le are. Copiii și nepoții noștri – și nu e populism ieftin, nu e OTV-ism sau PP-DD-ism ceea ce spun acum, este o realitate de care aș vrea să țineți cont –, generațiile care vin, vor avea mai puține certificate, deci mai puține oportunități de a dezvolta industria unei țări care s-ar putea, măcar pe baza acelor generații, să ajungă la normal.