Petre Daea

Niciodată, domnule președinte, la îndemnul dumneavoastră. Frământarea este legată nu de apropierea de microfon, ci de conceptul și filozofia actului normativ. De aceea aveam o oarecare ezitare, însă dumneavoastră m-ați motivat, m-ați chemat la microfon.

Eu sunt un disciplinat al Senatului, motiv pentru care îmi îngădui, prin propria mea interpretare, să pun o întrebare domnului secretar de stat, cunoscându-l ca un om așezat, așa, la cifre, și anume: ținem minte, când s-a pomenit acest act normativ, că, în accepțiunea Guvernului, erau două obiective care l-au determinat să pornească pe acest drum, și anume acela de a stimula activitatea investițională – înțelegând aici că pui în mișcare oameni, materiale, forțe și, într-un cuvânt, începi să te miști – și, al doilea, grija pe care o avea tot Guvernul față de cei care, la o dată anume sau atunci când pornește actul normativ, nu sunt stăpânii unei case și nu poate să-i lase chiar așa, mai ales că, după aceea, s-a răzgândit și i-a lăsat și fără spitale pe oameni.

Mi-aduc aminte aici, pentru că aceasta era răvășirea minții mele, că mi-a spus un pensionar, alaltăieri, că vine dintr-un spital unde alți pensionari, oameni necăjiți, și-au zdrobit degetele ca să ajungă în spital, pentru a lua o porție de mâncare. Rețineți, nu o aduc din folclor, o aduc din viața reală a lumii, dar aceasta am spus-o pentru îngrijorarea pe care o am vizavi de întrebare.

Deci să înțeleg, domnule secretar de stat, că actul normativ îi pune în mișcare și pe cei care au o casă, în ideea s-o extindă sau să facă altă casă. Dacă este vorba de extindere, înțelegem într-un fel anume, dacă dorește să facă o altă casă, înțelegem în alt fel.

V-aș ruga să veniți cu această precizare și aștept răspunsul dumneavoastră.