Manuel Costescu

Niciodată, stimați parlamentari, în ultimii 26 de ani, promotorii democrației moderne nu ar fi fost mai mândri de națiunea română. În ultimele săptămâni, sute de mii de români au transformat un act de abuz grosolan în serviciu într-o oportunitate de a scrie un capitol esențial în narațiunea lor și a-și consolida identitatea națională, și a-și arăta dorința de libertate, unindu-se în frăție și solidaritate în toate orașele, mai mari și mai mici, și în 60 de orașe din diaspora.

La 26 de ani de la Revoluție, copiii eroilor care au scăpat România de asuprirea comunistă sunt din nou în stradă pentru a le apăra memoria. Românii din piață au devenit simboluri pentru mulți europeni, care nu își mai pot imagina că o nație poate încă da dovadă de atâta spirit civic și energie pentru a se împotrivi unor politicieni corupți.

Pe lângă fundamentele pe care le-am așezat, ca nație, cu fiecare protest, am înregistrat și mici victorii: retragerea ordonanței, demisia inițiatorului. Din păcate, costul pentru România nu se numără doar în nopți de frig, costul adevărat al acestor 6 săptămâni pierdute de Guvernul Grindeanu este imens. Și aici vorbesc despre costul pentru economia României, al cărei potențial l-am irosit în mod iresponsabil și ireversibil.

Am încheiat anul fiind invidia Europei: creștere economică robustă, de peste 4%, atragere de investiții străine de peste 20%, în contextul în care în restul regiunii erau zero sau negative, cea mai mare creștere de locuri de muncă de la criza financiară, creșteri salariale, indicații puternice că tinerii din diasporă văd un potențial bun în România și încep să se întoarcă.

Săptămânile care au trecut sunt un studiu de caz de cum să distrugi o economie perfect funcțională într-un timp-record. Efectele încă nu pot fi văzute în statistici, e prea devreme, din cauza colectării de date, așa că dați-mi voie să fac niște previziuni.

Împrumuturile suverane. România se împrumută sau se împrumuta la rate minime istoric. Deja vedem o creștere a acestor rate și această creștere va continua. Eram la 2,6%, suntem la 3,6% și vom fi, prin mai, pe la 4,6–5%. Într-un context internațional în care capitalul se îndreaptă către Statele Unite, leul trebuie să spună o poveste care să inspire încredere. Acum era momentul să le spunem: veniți în România! Avem stabilitate! Noi suntem o insulă într-o mare zbuciumată. Această poveste prindea bine anul trecut, acum mințim dacă vorbim de predictibilitate, consecvență și stabilitate. Nu m-aș mira să văd investitori mari amânând decizia de a împrumuta România. „Așteptăm până în vară, până în toamnă să vedem ce vrea să facă România, încotro vrea să o ia.” Și asta se va reflecta direct în împrumuturile cetățenilor, în ipoteci, în credite de consum. Să vedem atunci cum le explicați parabola bugetului.

Întreprinzătorii români și străini, deopotrivă, este al doilea punct. Povestea investitorilor a fost întotdeauna ceva de genul: „Am avut întotdeauna rețineri să investesc în România. Colegii îmi spuneau că ar avea probleme cu corupția, dar i-am convins că exagerează și că eforturile împotriva corupției îmi dau încredere și se duc în direcția cea bună.” Acum nu doar că toate iluziile de respectare a statului de drept și ale menținerii luptei împotriva corupției au fost măcelărite – sau, pentru a folosi eufemismul puterii, „nu au fost comunicate în mod adecvat” –, acum s-a schimbat