Ioan Munteanu

„Niște țărani!”

Meseria mea de agricultor, dar și faptul că sunt membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților mă obligă să citesc, să înțeleg mai bine cum evoluează lucrurile în agricultură.

Așa am făcut de ani de zile.

Revista „Agrimedia” a publicat în februarie 2010 o poezie a unui poet: „de o inegalabilă melancolie, un cântăreț al

viselor intangibile, un ultim romantic de mileniu II, Damian Ureche”.

Declarația mea politică de astăzi este cea mai frumoasă dintre cele pe care timp de cinci ani le-am prezentat în Camera Deputaților. Le mulțumesc celor de la „Agrimedia”!

Ne trebuie țărani!

Dinspre câmpia țării se-aude o chemare, Chiar când arăm hârtia, și-o semănăm cu soare, Ca meseria gliei la daci și la romani, Și astăzi, după veacuri, ne trebuie ȚĂRANI! La țară vă lipsește câte ceva și vouă, Dar împărțiți frățește câte-un necaz sau două, Când nu-s cireșe-n piață, nici pepeni dolofani, Ca miezul fructei coapte, ne trebuie ȚĂRANI! Civilizați cum suntem, mecanizăm țărâna, Dar piersica și mărul tot le culegi cu mâna. Culegi cu mâna struguri la Iași sau Drăgășani, Și pentru mâini de-acestea ne trebuie ȚĂRANI! Visăm belșug și totuși belșugul nu ne-mpunge, Pământ avem cât este, atâta ne ajunge Cu o recoltă nouă să fim contemporani, Industriei de spice îi trebuie ȚĂRANI! De ce când arde vara cu spicul la un loc, De ce când naște glia și prunele se coc, Feciorii de la sate vin la oraș vatmani, Când nouă-n jurul holdei ne trebuie ȚĂRANI? Îmbătrânesc părinții, de sat copiii scapă, Ce singură rămâne la țară doamna sapă, Ea care ne-a dat pâine de mii și mii de ani Și-acum ne spune totuși că-i trebuie ȚĂRANI!...

Le cer oamenilor politici să mediteze și să procedeze în consecință.

Nu am avut acceptul celor de la „Agrimedia”, dar sunt sigur că redactorul-șef, doamna Simona Munteanu (nicio legătură între numele doamnei redactor-șef și al meu), va înțelege că nu am făcut altceva decât să mă raliez disperării că nu mai avem țărani!