Sonia Maria Drăghici

„Noaptea de cristal – o pată neagră a istoriei” Ziua Internațională împotriva Fascismului și Antisemitismului comemorează victimele Nopții de cristal (9 noiembrie 1938), moment ce a marcat începutul simbolic al Holocaustului. Aniversarea acestei zile reprezintă astăzi o formă de protest împotriva discriminării și rasismului.

Începând din anul 1933, Guvernul german a emis ordonanțe prin care îi priva pe evrei de drepturi civile și de mijloace economice de subzistență. Parlamentul german a

adoptat o serie de legi prin care Guvernul era abilitat să îi înlăture pe evrei din serviciile administrației publice și prin care se limita numărul evreilor admiși să studieze în învățământul superior. Legea cetățeniei Reichului din 1935 prevedea că numai persoanele „cu sânge german” puteau deține cetățenia germană, ceea ce însemna că evreii nu mai puteau fi cetățeni ai țării. Legea pentru protecția sângelui german și a onoarei germane formaliza barierele dintre evrei și germani, interzicând căsătoria și relațiile sexuale între evrei și arieni.

Treptat, naziștii i-au lipsit pe evreii germani de drepturi civile și i-au exclus din viața socială și culturală a Germaniei. Politica nazistă a avut în vedere și exproprierea evreilor, cu scopul de a-i forța să părăsească Germania. În 1938, evreilor li s-a interzis să profeseze ca medici și avocați și au fost obligați să-și înregistreze proprietățile ca măsură preliminară a confiscării și arianizării, respectiv a vânzării forțate către germani. Până în anul 1938, două treimi din evrei părăsiseră Germania și 60% din cei rămași își pierduseră proprietățile.

A doua parte a anului 1938 a cunoscut o radicalizare a politicii antisemite din Reichul german. Acutizarea s-a produs în perioada imediat următoare anexării Austriei la Germania, când asupra evreilor din Viena au fost lansate atacuri fără precedent. Acțiunile antisemite naziste au culminat cu pogromul din Noaptea de cristal (Kristallnacht), care s-a desfășurat pe tot teritoriul Germaniei și Austriei în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938. Pretextul pogromului a fost asasinarea secretarului de legație al reprezentanței diplomatice germane de la Paris de către un tânăr evreu polonez, care a vrut să răzbune suferințele și umilințele îndurate de părinții săi în urma politicilor naziste.

După asasinarea diplomatului german, ministrul propagandei naziste, Joseph Goebbels, a dezlănțuit o virulentă campanie antisemită, prin care a cerut germanilor „ridicarea împotriva evreilor și o răzbunare sângeroasă”. Naziștii și Adolf Hitler au denunțat asasinatul ca parte a conspirației mondiale evreiești împotriva germanilor. În ziua de 9 noiembrie 1938, la München, în cadrul unei întâlniri de mare amploare a liderilor naziști, s-a luat hotărârea de a se da mână liberă oricăror acțiuni îndreptate împotriva evreilor. În seara zilei de 9 noiembrie, în multe orașe din Germania și Austria, grupuri de naziști, trupe Gestapo și SA au bătut sute de evrei, au demolat și incendiat sinagogi, au distrus și vandalizat magazine și birouri de afaceri deținute de evreii germani. Cărțile religioase ale comunităților evreiești au fost arse în stradă.