Hajdœ MenyhŽrt G‡bor

Noi am analizat, chiar am avut o consfãtuire cu rectorii universitãþilor de medicinã ºi farmacie. Anul trecut, în incinta Senatului, la intrare, ne-am întrunit, am încercat sã analizãm ºi sã ajungem la un numitor comun cu privire la numãrul necesar, numãrul de absolvenþi de medicinã ºi farmacie, ºi am analizat toate observaþiile, fiindcã ºi în momentul de faþã existã unele susþineri cum cã chiar ºi numãrul actual nu ar fi suficient. Alþii spun cã este peste necesar, dar existã materiale documentare din care am putea constata cã numãrul absolvenþilor nu este suficient.

Al doilea aspect al problemei: numãrul specialiºtilor. Noi vrem ca toþi absolvenþii sau aproape toþi, cvasitotalitatea absolvenþilor sã devinã specialiºti, dacã nu în alte domenii, în domeniul medicinii de familie. Fiindcã acolo, de asemenea, sunt angajaþi cei mai mulþi dintre medici, constituie cea mai numeroasã categorie de specialiºti în domeniul medical. Eu nu am avut informaþii în privinþa problemelor celor care s-au specializat în oncologie, dar voi urmãri aceastã problemã.

Nu am preconizat desfiinþarea stagiaturii, în schimb am preconizat includerea stagiaturii în specializare, constituind primul an al rezidenþiatului.

Sunt în deplinã concordanþã cu explicaþiile date de domnul senator Creþu, de asemenea sunt în deplinã concordanþã, respectiv acord, cu cele arãtate de domnul senator Avram. Într-adevãr, aºa ar trebui, ca bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sãnãtãþii, sã susþinã rezidenþiatul, sã susþinã cercetarea ºi, de asemenea, sã susþinã programele de sãnãtate publicã care sunt definite prin Legea nr. 100 din 1998. Dar situaþia actualã se prezintã în felul urmãtor: avem o sumã mare, relativ mare, fiindcã suma de 30.000 miliarde cât vor reprezenta încasãrile caselor de asigurãri de sãnãtate în acest an, 30.000 miliarde este o sumã incomparabil mai mare decât suma de 4.433, cât reprezintã sau a reprezentat înaintea rectificãrii bugetului Ministerului Sãnãtãþii Ñ 4.400 ºi 30.000.

Din aceastã cauzã, domnul Remeº, Ministerul Finanþelor a preconizat o soluþie care, la prima vedere, pare a fi raþionalã, ºi anume sarcina sã fie transferatã acolo unde se gãsesc bani, dar banii nu puteau sã fie luaþi de la Casa de Asigurãri, fiindcã ar fi fost o cvasinaþionalizare, chiar ºi indisponibilizarea unor sume disponibile teoretic, a unor sume reprezentând încasãrile, contribuþia contribuabililor, a celor asiguraþi ºi, de asemenea, a angajatorilor. Într-un moment s-a ridicat ºi aceastã problemã, cum de nu-ºi dã Ministerul Finanþelor avizul la cheltuirea totalã a acestor sume, critici cu care am fost ºi noi de acord.

Dar noi nu putem lua bani din încasãri în sumã de 30.000 miliarde ºi atunci ne-am împãcat cu divizarea sarcinilor în legãturã cu proiecte, programe de sãnãtate publicã, am acceptat ca temporar sã fim copãrtaºi sau coindivizari la sarcinile respective, împreunã cu Casele de asigurãri care au fondurile necesare pentru finanþarea acestor programe.